Parliamentary debates

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"Cea de-a doua sesiune a bacalaureatului, un dezastru în Dolj!"

Cea de a doua sesiune de bacalaureat din acest an s-a finalizat cu rezultate mai slabe decât în vară. În judeţul Dolj, bilanţul este următorul: din 2.560 de înscrişi, 229 au fost absenţi, 3 candidaţi au fost eliminaţi, 1.622 de elevi au fost declaraţi "respinşi", procentul de promovabilitate fiind de 29, 68%; 1.273 de absolvenţi de clasa a XII-a, reprezentând 78,48% din numărul prezenţilor, au note sub 5; 349 de elevi au medii între 5 şi 5,99, minimum necesar pentru promovare fiind 6.

Din 686 de elevi reuşiţi, 571 au medii între 6 - 6,99; 106 candidaţi între 7 şi 7,99 şi 9 între 8 şi 8,99. Nu a existat nicio notă de 9 sau 10.

În acest an, s-au înregistrat cele mai mici procente de promovabilitate la bacalaureat, în comparaţie cu alte sesiuni. În 2009, examenul din iulie a fost promovat în proporţie de 77,39% cu 10% mai mult decât în acest an, iar în toamnă procentul a crescut, fiind de 89,60%. Şi în 2008 rezultatele au fost mai bune. În vară au fost "reuşiţi" 70,91% dintre candidaţi, iar în septembrie 54,9%.

La a doua sesiune de bacalaureat participă în general elevi care au picat una sau mai multe probe în sesiunea din vară. Metodologia de organizare a examenului menţine intervalul de o lună jumătate între cele două sesiuni de examen. Fiind un examen de final al unui ciclul de studii, acest interval dintre cele două sesiuni este insuficient pentru o pregătire temeinică.

O altă cauză a procentului mic de promovabilitate este eliminarea notelor de la probele orale şi înlocuirea lor cu certificatele de competenţă, acestea nemaicontribuind la media finală. Această schimbare a intervenit însă brusc la începutul anului şcolar trecut, nu la începutul ciclului de studii, cum ar părea normal. Elevul să ştie cum se va finaliza ciclul de studii pe care îl începe, nu în fiecare an să afle de schimbări, nu toate în interesul lui.

Examenul de bacalaureat pare a fi diferit de ceea ce se doreşte a fi: un examen de maturitate. La finalul ciclului liceal, absolventul nu este motivat, nu dobândeşte maturitatea necesară evoluţiei lui intelectuale pe întreg parcursul vieţii (Long Life Learning). El gândeşte adesea pe termen scurt: de ce încă un examen dacă nu are oricum nicio şansă în plus la integrarea pe piaţa muncii. Aceasta este slab motivantă pentru absolventul de liceu, nu le oferă acel entuziasm şi implicare în propria educaţie. Adesea consideră că nu au de ce să înveţe, de ce să piardă timpul la şcoală dacă nu îi aduce niciun beneficiu, mai bine muncesc, adesea la negru, pentru a-şi ajuta financiar familia.

O altă cauză este infrastructura şcolară care nu permite elevului din mediul rural accesul la educaţie în liceu. Lipsa unui sistem de burse de stat sau private care să asigure cheltuielile cu masa şi cazarea elevilor duc la scăderea frecvenţei elevilor la cursuri. Ei sunt totuşi menţinuţi în sistem datorită sistemului de finanţare "per elev" nu cum ar fi normal "per curriculum". Fără o finanţare corespunzătoare nu există educaţie de calitate. O şcoală pentru a-şi acoperi cheltuielile de funcţionare trebuie să aibă un număr cât mai mare de elevi. Pentru mediul rural şi nu numai, va implica mediocritatea, elevii vor fi promovaţi pentru supravieţuirea şcolii. Restructurarea reţelei şcolare ar trebui însoţită de extinderea transportului şcolar şi la nivelul ciclului superior al liceului, sub forma unor burse de studiu condiţionate de performanţa şcolară. Finanţarea de la bugetele locale în mediul rural determină o şcoală slab dezvoltată într-o comună săracă, ceea ce face imposibilă dezvoltarea la nivel local.

Crearea de campusuri şcolare care asigură ofertă educaţională atractivă, cazare, cantină sau sistem de transport suportate parţial de comunitatea locală din care provin elevii ar creşte calitatea educaţiei. Creându-se comunităţi de elevi mai mari şi cadrele didactice ar fi motivate să se stabilizeze pe aceste posturi mai stabile, motivarea lor ar fi mai mare.

Motivarea cadrelor didactice, mai corect spus, demotivarea care se aplică în ultimii doi ani este o cauză. Adesea se spune că un cadru didactic munceşte 18-24 ore pe săptămână - total greşit. Norma de predare este de 18-24 ore, norma de muncă este ca a oricărui angajat de 40 ore alocate pregătirii materialelor necesare pentru desfăşurarea orelor de curs: planşe, proiecte, programe, lucrări, dar şi propriei perfecţionări pentru a fi la curent cu cele mai moderne metode de predare, cele mai noi informaţii ştiinţifice.

Acest sistem a primit încă o palmă prin legea salarizării unitare şi tăierile de salarii cu 25% din vară. Profesorii, cu salarii şi aşa mici, au veniturile diminuate cu 25%, debutanţii la catedră ajungând să încaseze doar 645 de lei pe lună, din care vor avea de suportat şi cheltuielile de navetă ce ajung şi la 300 de lei. Cum poţi cere atunci performanţă în aceste condiţii?