Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Chiper:

Prezenta declaraţie este inspirată de o practică tot mai evidentă în sistemul autorităţilor locale. Este vorba de o adevărată frenezie a promovării unor investiţii de interes public, vizând în special lucrări ample de infrastructură urbană, scumpe şi cauzatoare de mari dereglări ale activităţii cotidiene, cu fonduri împrumutate de la organisme de credit europene sau mondiale, dar şi cu mari participări ale comunităţilor locale la cofinanţarea obiectivelor propuse.

Că se promovează astfel de lucrări nu este rău. Ele sunt de cele mai multe ori necesare, binevenite şi în orice caz aducătoare de un plus de confort urban - şi el necesar şi de mult timp aşteptat.

Regretabil este însă faptul că sunt destule situaţiile în care raportul între contribuţia lor pe planul utilităţilor urbane şi costurile necesare este atât de nefavorabil, încât investiţiile nu se justifică în nici un fel. Mai mult decât atât, sunt şi cazuri în care la aceleaşi bunuri patrimoniale s-au efectuat lucrări în anii anteriori, care nu şi-au îndeplinit norma de utilizare, făcându-se o nouă investiţie deosebit de oneroasă.

Precizez că afirmaţiile de mai sus au corespondent în realitatea imediată; exemplele putând fi luate atât din Bucureşti, cât şi din alte municipii din ţară. Am aflat astfel, recent, că în Capitală, câteva sute de străzi şi bulevarde din administrarea Primăriei Generale a Capitalei urmează un amplu proces de modernizare, investindu-se peste 1,6 miliarde euro, atât în refacerea carosabilului, cât şi pentru reabilitarea instalaţiilor de apă, canal, gaze, termoficare etc., dar, spun bucureştenii, o parte din acestea s-au refăcut recent, în nici un caz nefiind îndeplinită durata normală de utilizare.

La Arad se pregăteşte un proiect amplu de aşa-zisă refacere şi modernizare a unei magistrale rutiere - care prevede înlocuirea liniilor de tramvai, a conductelor de apă, gaze şi termoficare, a carosabilului şi a altor dotări, deşi toate acestea nu rezolvă aproape nimic pe plan edilitar, cele mai multe dotări de pe această magistrală fiind realizate relativ recent. Ele însă costă municipalitatea peste 4 milioane euro, la care se adaugă alte 20 milioane euro împrumutate de la B.E.R.D., care trebuie rambursate în timp, cu dobânzi şi comisioane aferente.

Sunt două exemple edificatoare în acest sens, dar nu sunt singurele, a căror promovare trebuie prevenită sau în cel mai bun caz, trebuie controlată. Deşi se cunoaşte faptul, ele sunt sub autoritatea şi în proprietatea consiliilor locale, care pot să dispună după bunul plac asupra alocării fondurilor, mai ales atunci când există şi interese pentru contracte de proiecte şi pentru execuţia acestora.

Consider că în faţa acestei ofensive de a dezvolta proiecte costisitoare şi prea puţin folositoare (dar interesante pentru unităţile de proiectare şi construcţii) se impune un mai bun control din partea autorităţilor centrale - în baza de aprobare a garanţiilor guvernamentale sau, dacă acestea nu sunt cerute, completarea legislaţiei care reglementează promovarea investiţiilor locale cu condiţii suplimentare, care să ţină seama de îndeplinirea duratelor normale de utilizare a bunurilor publice.