Parliamentary debates

Domnul Ioan Munteanu:

Tema: Programul "Fermierul" - simplă fantezie fluturistă

Programul "Fermierul", lansat cu promisiuni nemaipomenite de către ministrul agriculturii, extrem de mediatizat, era aşteptat, fără îndoială, de către ţăranii români care sperau de multă vreme într-o schimbare.

Domnul ministru a insistat în numeroasele sale intervenţii asupra faptului că agricultura din România va deveni - în scurt timp - una performantă, la nivelul exigenţelor impuse de către Uniunea Europeană.

Ce-i drept, acest program este în fond, foarte bun, dar greu de aplicat în actualele condiţii, de aceea el devine nerealist şi profitabil doar pentru un număr extrem de redus de cetăţeni. Ca om care cunoaşte foarte bine realitatea satelor, voi demonstra cu argumente destul de convingătoare de ce acest proiect ambiţios nu-i decât demagogie şi înşelătorie. Dacă am fost sceptic încă de la lansarea lui, apariţia normelor metodologice de aplicare m-au convins că am avut dreptate.

Considerând că programul "Fermierul" va rezolva problemele din agricultură, ministerul de resort a eliminat pentru anul 2006 sprijinul financiar, primele şi subvenţiile pentru produsele agricole tradiţionale: grâu, porumb, floarea-soarelui, soia, ovăz, plante furajere, lapte. Drept urmare, toţi producătorii vor avea de suferit, iar consecinţele vor fi destul de grave: terenurile vor rămâne nelucrate, numărul vacilor de lapte va scădea, iar România va deveni nu doar un mare importator, ci şi un consumator al produselor de pe piaţa europeană. Şi, asta, în condiţiile în care ţara noastră ar fi putut asigura, fără probleme, atât producţia pentru propriile nevoi, cât şi pentru export.

Aplicarea programului a debutat cu o altă prevedere greşită: suma de 7000 miliarde lei de la bugetul de stat nu este acordată direct agricultorilor, ci băncilor, mai precis unei singure bănci, BCR, care a primit, fără licitaţie, exclusivitatea privind implementarea acestui proiect. Deci, Legea nr,231/2005 prevede că Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale acordă aceşti bani cu titlu gratuit băncii, iar agricultorul solicită credit de la BCR, urmând să depună garanţii, să demonstreze că deţine bunuri imobile de valoare, să achite dobânzile şi comisionul.

Obţinerea creditului este extrem de anevoioasă, ţinând seama de faptul că dosarul pentru contractarea lui prevede nu mai puţin de 26 de documente (!) care mai de care mai greu de obţinut. Dacă totuşi reuşeşte să obţină creditul, beneficiarul trebuie să returneze suma în 10 ani, iar la un împrumut de 10 miliarde lei trebuie să achite la BCR 14 miliarde lei. Până când nu-şi achită creditul, agricultorul nu este proprietarul investiţiilor realizate.

Ca garanţie la creditele solicitate nu se acceptă construcţiile viitoare; de asemenea, nu se acceptă construirea de imobile în regie proprie. Chiar şi la investiţii mici, de 10.000 - 20.000 euro este obligatorie existenţa autorizaţiilor de funcţionare (mediu, sanitar-veterinare etc.) care sunt destul de costisitoare şi greu de procurat.

Pentru că Legea nr.231/2005 nu prevede, în mod expres, exceptarea de la achitarea dobânzilor pentru perioada de graţie - aşa cum susţine cu seninătate ministrul Flutur - împrumutaţii vor achita în această perioadă atât dobânzile, cât şi comisioanele şi taxele aferente.

Că acest program este o simplă promisiune fantezistă, mincinoasă şi nerealistă, o dovedeşte şi faptul că nu poţi realiza ferma-model cu ceea ce-ţi oferă banca după ce-ţi achiţi aceste datorii. Din cele 10 miliarde iniţiale poţi să-ţi cumperi un tractor de 210 - 240 CP, prevăzut cu plug, disc şi semănătoare sau, o altă variantă, poţi înfiinţa o plantaţie de 10 ha de viţă de vie nobilă. Cu ce-ţi susţii afacerea după ce banii s-au terminat într-o primă etapă a investiţiei? Până la obţinerea profitului sunt atâtea alte cheltuieli de făcut, imposibile chiar şi pentru cel mai destoinic întreprinzător.

O altă mare păcăleală fluturistă ţine de promisiunea că un credit prin Programul "Fermierul" se acoperă prin Agenţia SAPARD în proporţie de 50%, iar diferenţa de 50% prin BCR. Dar, conform normelor metodologice, BCR asigură doar 85% din valoarea totală, ceea ce înseamnă că aportul propriu trebuie să fie de 15% din valoarea proiectului.

În altă ordine de idei: nici până astăzi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nu a stabilit care este formatul - standard al avizului ce trebuie emis de către direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene, iar BCR nu cunoaşte încă detaliile referitoare la modalitatea de utilizare a fondului care va fi alocat de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru anul 2006.

În aceste condiţii, numărul posibililor beneficiari ai acestui program va fi cu mult mai mic decât cel pe care-l anunţa lăudărosul ministru, adică peste 6000 de fermieri din bugetul lui 2006. Dacă nu sunt luaţi în calcul agricultorii de peste 60 de ani şi nici cei care n-au împlinit 18 ani (adică cei care nu se pot obliga faţă de bancă), dacă se ţine seama că documentaţia necesară contractării unui credit de investiţii este extrem de greu de întocmit, dacă cei care deţin bunuri imobiliare cu care să garanteze împrumutul sunt extrem de puţini în lumea sărăcită a satelor, se ajunge la concluzia că "Fermierul" are şanse extrem de scăzute de implementare.

Astfel, acest program atât de mediatizat se dovedeşte aproape inaccesibil pentru cei mai mulţi dintre românii care şi-ar fi dorit cu adevărat o astfel de afacere, atât din lipsa fondurilor, cât şi din cauza birocraţiei excesive. Mai adaug faptul că obligativitatea subvenţiei pe unitatea de suprafaţă şi pe cap de animal intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007, în condiţiile în care pentru agricultorii români acordarea ei în 2006 ar fi contat foarte mult.

În acest context, mă gândesc dacă n-ar fi fost mai bine ca cele 7000 miliarde lei vechi cu care Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale subvenţionează BCR să fi fost utilizate pentru sprijinirea producătorilor şi susţinerea eficientă a agriculturii, începând chiar din 2006. Cred că acesta ar fi fost adevăratul ajutor de care au nevoie ţăranii în acest moment.

P.S. Documente care dovedesc extrema dificultate de întocmire a dosarului de obţinere a unui credit:

• planul de afaceri;
• lista garanţiilor propuse;
• lista garanţiilor aferente creditelor contractate la alţi creditori;
• fluxul de lichidităţi (cash - flow);
• studiul de fezabilitate;
• avize, acorduri pentru ocuparea terenurilor agricole, asigurarea cu combustibil, energie electrică, energie termică, protecţia apelor, pădurilor şi mediului înconjurător, urbanism şi sistematizare, etc;
• situaţia contractelor încheiate (copii după contracte cu furnizori şi clienţi);
• situaţia surselor de finanţare (proprii);
• intabularea ipotecii;
• asigurări;
• memorii justificative privind necesitatea acestor investiţii;
• liste de utilaje şi alte dotări care se vor ataşa planului de afaceri (etc. etc.)

Destul de simplu pentru ţăranul de rând care vrea să devină fermier european, nu-i aşa?