Parliamentary debates

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declaraţie politică intitulată «Strigătul unui preşedinte de stat: "Pe ei, pe mama lor!"».

În anii 2003-2004, savuram cu nesaţ articolele Evenimentului Zilei şi ale Academiei Caţavencu referitoare la afacerile controversate ale baronilor PSD. Într-o perioadă în care obiectivitatea jurnalistică era influenţată considerabil de datoriile organelor de presă către bugetul de stat, tirajele puţinelor ziare care spuneau lucrurilor pe nume creşteau vizibil. Exista o vorbă printre tinerii care înţelegeau felul în care se încerca manipularea prin mass-media a unui întreg popor, în vremurile respective: "Sărac voi fi în ziua în care nu voi mai avea 10.000 de lei pentru a-mi cumpăra Academia Caţavencu".

În campania din 2004, domnul Băsescu a câştigat pe considerentul că el nu va fi ca Adrian Năstase. Tocmai dezinvoltura comportamentului său era o garanţie că va promova libertatea de exprimare. Traian Băsescu părea un om capabil să accepte critici şi incapabil să se înmoaie la cuvintele linguşitoare ale apropiaţilor. Din păcate, Traian Băsescu al anului 2008 este un om înconjurat de consilieri care au devenit cunoscuţi prin odele închinate preşedintelui României în "oficioasele" româneşti. Prin urmare, Traian Băsescu a ajuns să nu mai suporte criticile şi a devenit dependent de linguşelile angajaţilor de la Cotroceni.

Nu am de gând să iau apărarea jurnaliştilor jigniţi de preşedintele României. Au făcut-o ei înşişi mai bine decât aş face-o eu. Ceea ce vreau să punctez este faptul că o anumită parte a presei a înţeles făţărnicia preşedintelui României. Cum să nu critici un şef de stat care îşi dă afară colaboratorii mai deştepţi decât el? Cum să nu observi faptul că "apoliticul" Traian Băsescu instaurează în PD-L o dictatură dominată de cultul personalităţii sale? Cum poţi să îl crezi pe cel care şi-a atribuit o casă de protocol în Bucureşti, deşi averea sa îi permitea să îşi cumpere o locuinţă? Şi exemplele ar putea continua.

În 2004, angajaţii instituţiilor de stat se ascundeau pe la colţuri să afle din presa încă independentă ce afaceri dubioase mai făceau şefii lor. Ziariştii sufereau de mania persecuţiei, fiind urmăriţi şi având telefoanele ascultate. În România anului 2008, o parte a presei îl critică pe Traian Băsescu. Traian Băsescu spune despre aceasta că este condusă de "moguli" serviţi de "tonomate", "ţigănci împuţite", "găozari" sau "păsărici".

Duminică, în Cluj-Napoca, la două zile după ce Traian Băsescu punea la zid presa românească, forţele de ordine au lovit, fără motiv, doi ziarişti care îşi făceau datoria, la sfârşitul unui meci de fotbal. No comment!