Parliamentary debates

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Abandonul şcolar"

În România, rata abandonului şcolar este mare, din păcate, ţara noastră se situează pe primele locuri ale clasamentului. Părăsirea prematură a sistemului educaţional vine în contradicţie cu principiile secolului XXI. Reforma în învăţământ trebuie să stopeze sau măcar să diminueze rata abandonului şcolar, care a ajuns la cote îngrijorătoare. Calitatea vieţii, gradul de cultură al părinţilor, nivelul de trai şi alte aspecte participă şi ele la încurajarea elevului de a renunţa la şcoală încă din ciclul primar.

Perioada postdecembristă a venit cu noi soluţii pentru sporirea calităţii în învăţământ, însă se pare că programele educaţionale, pentru a fi eficiente, trebuie să depăşească graniţele unităţilor de învăţământ şi să pătrundă în universul de acasă al copilului, în cadrul familial şi în mediul în care acesta se formează ca structură umană. Personalul didactic calificat s-a văzut ineficient, în condiţiile în care întreaga lor activitate s-a axat pe elevul din bancă, şi nu pe copilul pe care îl aşteaptă acasă munca şi alte responsabilităţi. În zonele defavorizate şi în mediul rural întâlneşti "copii-adulţi", zâmbete triste ale unor fiinţe care s-au maturizat prea devreme.

Accesul la educaţie le este îngrădit acestor copii care muncesc pământul cot la cot cu cei mari sau se lovesc de mentalitatea părinţilor, care consideră şcoala o formă ineficientă şi fără perspective pentru viitor. Indiferent de mediu, cauzele şi motivaţiile sunt aceleaşi: dezorganizarea familiei, sărăcia, tulburări de comportament, vagabondajul şi alţi asemenea factori.

Educaţia şi instruirea sunt două concepte vitale pentru atingerea scopurilor stabilite. Ca să ne alăturam efortului Uniunii Europene, trebuie să facem şi noi sacrificii şi să investim în viitor. Un prim pas este înlăturarea lipsei de perspectivă privind angajarea după terminarea studiilor, în special în zonele unde acest concept a impulsionat copiii să trudească alături de părinţi la muncile grele ale câmpului.

Dacă facem o incursiune în trecut, când accesul la educaţie era "rezervat" unei anumite categorii sociale, vedem că şi în prezent, o parte a societăţii noastre se confruntă cu idei similare. Altădată, copiii îşi potoleau setea de cunoaştere citind cu ardoare fiecare cărticică care le trecea prin mână, însă copiii zilelor noastre nu sunt stimulaţi spre informare, în condiţiile în care sistemul educaţional este gratuit. Abandonul şcolar este asemenea unei bombe cu efect întârziat pentru societatea românească, nivelul de cultură al poporului se reflectă în istoria naţiunii.

Importanţa educaţiei nu trebuie tratată cu superficialitate, deoarece lipsa interesului pentru formarea celor mai mici poate produce adevărate crize economice. Mâna de lucru calificată va dispărea treptat şi ne vom confrunta cu efecte grave şi pe termen lung ale lipsei de formare profesională.

Atitudinea colectivă în raport cu educarea copiilor noştri trebuie să genereze soluţii rapide şi prompte, pentru a preîntâmpina un fapt care ulterior va fi greu de redresat.