Parliamentary debates

Domnul Georgică Dumitru:

Declaraţie politică: "Despre maladiile sistemului de sănătate"

Încep această declaraţie politică prin a nota că de prea multe ori s-a afirmat că sănătatea este prioritate naţională şi că, din păcate, de prea puţine ori s-a realizat ceva concret în acest sens. Pentru întreaga clasă politică de după 1989 sănătatea a fost un element de decor, ataşat la reverul campaniilor electorale şi uitat imediat după. Lipsesc reformele autentice, lipsesc măsurile efective luate pentru salvarea unei ţări tot mai bolnave şi mai îmbătrânite. Lipsesc programele şi proiectele de lungă durată, menite a oferi românului o speranţă de viaţă mai mare, o asistenţă medicală comparativă cu cea a statelor Uniunii Europene şi credinţa că drumul către spital nu este şi ultimul.

Tristeţea acestui fapt este cu atât mai mare cu cât nu există vinovaţi. Vinovat este "sistemul", şi, într-un anume fel, noi toţi. Şi poate de aceea a venit momentul să vorbim la modul serios şi responsabil despre sănătatea noastră a tuturor, şi implicit despre sistemul de sănătate.

PD-L recunoaşte importanţa extraordinară a profesiei de medic şi face toate eforturile pentru ca aceasta să capete şi în România demnitatea cuvenită. Guvernul a făcut deja primii paşi în această direcţie, prin Legea salarizării unitare a bugetarilor, pentru care şi-a asumat răspunderea în urmă cu două săptămâni. Un singur exemplu e relevant: în timp ce la majoritatea categoriilor bugetare coeficienţii de salarizare au fost menţinuţi sau reduşi, în cazul cadrelor medicale aceştia au crescut. După aplicarea noii legi, salariul unui medic rezident se va dubla faţă de cel actual.

Mai mult, cu începere din 1 octombrie, producătorii de medicamente care desfac produse pe piaţa românească vor contribui la finanţarea sistemului public de sănătate cu 5%, până la 11% din veniturile realizate în urma vânzării produselor. Această măsură poate aduce anul viitor circa 570 milioane de lei în sistemul de sănătate. Este un mecanism experimentat în ţările UE şi va permite realizarea unui flux de lichidităţi necesar plăţii facturilor, de care vor beneficia inclusiv producătorii.

De asemenea, Executivul a abilitat Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi casele de asigurări de sănătate să contracteze suplimentar în anul 2009 servicii medicale în limitele sumei de 2800 milioane de lei, astfel încât, până la sfârşitul anului să fie asigurate toate resursele financiare pentru serviciile medicale şi pentru medicamente. Şi este doar un prim pas în efortul de terapie al sistemului de sănătate. PD-L va avea grijă ca această descentralizare administrativă să se facă odată cu cea financiară, astfel încât autorităţile locale să aibă nu numai puterea de decizie, ci şi fondurile necesare continuării activităţii spitalelor.

Doamnelor şi domnilor, aş putea enumera aici doar câteva dintre problemele majore ale sistemului de sănătate din ţara noastră: indicatori de sănătate dezastruoşi, speranţă de viaţă cu şapte ani mai scăzută decât în ţările din UE, de 10-15 ori mai mulţi bolnavi de TBC, de 20 de ori mai mulţi bolnavi de hepatita A şi de 3 ori mai mulţi de hepatita B. Consumul de medicamente este pe penultimul loc în Europa, după Bulgaria (100 euro, faţă de 430 euro în UE) iar apariţia noilor medicamente are o întârziere cu minimum 2,5 ani faţă de UE, în primul rând din cauza criteriilor de acces pe lista de compensare, dar şi din cauza alocării ineficiente între medicamente şi alte servicii medicale, determinând existenţa în România a unor adevărate clase sociale defavorizate: oamenii din mediul rural şi săracii.

Din păcate, România cheltuieşte prea mult pe spitale (45% din resurse, fata de 40% în ţările OECD) şi prea puţin pe medicina primară. România cheltuieşte relativ mult pe medicamente. Deşi coplata din partea pacienţilor este mare (50-55%), 8% dintre bolnavi consumă 70% din resurse. Şi asta în condiţiile în care s-au cheltuit mulţi bani pe programe neterminate, aşa cum este cel privind evaluarea stării generale de sănătate, ale cărui rezultate nu au fost centralizate nici până în acest moment.

Din păcate, s-au încercat doar măsuri administrative brutale, inconsecvente, pentru a reduce cheltuielile cu medicamentele (preţ minim în UE, curs valutar subevaluat, îngheţarea preţurilor, reglementări administrative privind preţurile originalelor etc.). Măsurile au avut adesea efecte contrare. Au existat cazuri de fraude, estimate acum 2-3 ani la cca. 10% din bugetul CNAS şi care ar fi putut fi controlate mai bine.

Doamnelor şi domnilor, vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a trage un semnal de alarmă asupra sănătăţii acestui popor. Nu putem gândi soluţii pentru un sistem lăsat baltă de toate guvernările, dar putem avea voinţa politică pentru a scoate din pragul colapsului o ţară aflată la terapie intensivă.