Parliamentary debates

Domnul Cătălin Lucian Matei:

Săptămâna trecută am asistat la o surpriză din partea unui membru al actualei puteri. Ministrul educaţiei şi cercetării, Mircea Miclea a renunţat la fotoliul său şi a abandonat "fără permisiunea şefilor" cursa dură pe care o desfăşoară actuala putere, şi în care suntem implicaţi fără voia noastră cu toţii.

La auzul acestei veşti mărturisesc că am fost surprins. Primul gând care m-a învăluit în acel moment a fost acela că actuala putere are şi oameni cu ceva coloană vertebrală. Am ascultat atent motivările domnului ministru şi mi-am dat seama că m-am înşelat puţin când am tras primele concluzii.

Demisia domnului ministru a venit în urma determinării sumelor aferente învăţământului pentru anul 2006 de la bugetul de stat. Dacă într-adevăr avea coloană vertebrală, domnul ministru Mircea Miclea nu ar fi renunţat, ci s-ar fi zbătut să obţină un procent mai mare din p.i.b. pentru învăţământ.

Am văzut că este la modă pentru actuala putere ca membrii săi să demisioneze ori de câte ori întâmpină dificultăţi în îndeplinirea sarcinilor ce le-au revenit în calitatea lor de miniştri. Cum întâmpină un hop, ei demisionează. Dar aceşti distinşi domni nu au ştiut de la început ce îi aşteaptă? Au crezut că într-o funcţie de conducere totul este numai lapte şi miere? Ei bine, nu este aşa. De fapt, dânşii aşa au fost obişnuiţi din legislatura 1997-2000, sperau că tot aşa vor merge lucrurile şi de acum înainte.

Vreau să le transmit domnilor de la putere că renunţarea la o lupă denotă o mare laşitate. Nu putem să ne dăm demisia ori de câte ori simţim că suntem depăşiţi de situaţie, ci trebuie să ne concentrăm să facem faţă situaţiei, pentru că electoratul pentru aceasta ne-a delegat să le reprezentăm drepturile. A fi la putere este un lucru fortuit, bazat pe încrederea oamenilor; a dovedi că meriţi să fii la putere este un lucru mare, care te face să fii mândru că eşti înainte de toate om.

Ar trebui să reflectăm la lucrurile care depind de noi şi să cântărim dacă putem face faţă sau nu provocărilor grele care ne aşteaptă. în cazul în care constataţi că nu vă simţiţi pregătiţi să continuaţi bătălia bazată pe competenţă, mai bine luaţi exemplul domnului ministru Mircea Miclea. Dacă aveţi puţin noroc, demisia dumneavoastră va putea fi considerată de câţiva oameni ca fiind o chestiune de onoare.