Parliamentary debates

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

"Speranţa moare ultima"

Un alt început pentru PSD. Dacă de la Congresul din aprilie anul trecut nu au reuşit mare lucru, vineri, Mircea Geoană a dat startul, pentru a nu ştiu câta oară în 15 ani, la modernizarea şi reconstrucţia partidului. Însă, în loc să se ia o decizie tranşantă, care să spele imaginea partidului greu încercat în ultima lună, cei prezenţi în sală au asistat sideraţi la un discurs de o oră al domnului Geoană, în care se înghesuiau de-a valma: ocări la adresa actualei puteri care prigoneşte cinstiţii PSD-işti, un apel către unitate adresat membrilor, strategii de redresare a României şi strategii electorale. De fapt, un discurs patetico-liric, prin care actorul amator Geoană a reuşit ceea ce a şi declarat de altfel: să nu vorbească despre scandalurile care au afectat imaginea partidului şi, în consecinţă, să dezamăgească.

Electoratul PSD, opinia publică şi cei strânşi acolo pentru marele eveniment au aflat acum, dacă nu s-au convins de-a lungul acestor ani, căcine vrea să dea sfaturi în partid să se abţină şi că partidul are o singură conducere, «un comandament unic».

Şi totuşi, după cum declară domnul Geoană, la ei e «cea mai consistentă şi vizibilă democraţie internă», pe când ceilalţi au «dictatură băsesciană» şi haos.

De notorietate rămân şi referirile la un aşa-zis proces de primenire a liderilor din PSD, sau îndemnul adresat celor foarte bogaţi care au «o obligaţie de solidaritate, nu doar de profit», prin instituirea unei taxe de solidaritate. Foarte constructiv apelul, mai ales că cei foarte bogaţi despre care vorbeşte se află chiar în ograda PSD-ului, aceasta fiind soluţia salvatoare găsită la recentele scandaluri din sânul partidului. Cât despre tinerii PSD care aduc un suflu nou partidului şi de care depinde procesul de primenire, cred că sunt aproape inexistenţi, iar cei vizibili şi activi sunt construiţi după chipul şi asemănarea seniorilor.

S-a vorbit mult, dar fără rezultat, şi nu mă refer aici doar la discursul domnului Geoană; cert este că problemele interne ale partidului nu s-au rezolvat, iar reforma morală se lasă în continuare aşteptată. Sunt aproape sigur că această reformă va împărtăşi soarta Comisiei de integritate morală a PSD-ului, care a murit înainte de a-şi face datoria.