Alexandru Mocanu
Alexandru Mocanu

Sittings of the Chamber of Deputies of February 14, 2006

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.12/2006
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of February 14, 2006

  1. Intervenţii ale domnilor deputaţi:
  1.62 Alexandru Mocanu - declaraţie avertisment: "Grupurile de interese nelegitime ies la iveală";

Domnul Alexandru Mocanu:

"Grupurile de interese nelegitime ies la iveală"

Vineri, 10 februarie, un post de televiziune cu acoperire naţională a prezentat ca fiind o ştire senzaţională faptul că Proiectul de Lege privind unele măsuri financiare pentru societăţile comeciale din industria berii, iniţiat de mine în septembrie 2005 şi intrat recent în dezbaterea Senatului, ar fi de fapt o afacere de familie, evident oneroasă, prin care doresc să-mi ajut soţia care este inginer-şef la o astfel de fabrică. Ieri, un cotidian central cerea, nimic mai mult nici mai puţin, decât anchetarea mea de către DNA! De ce? Probabil pentru delictul unui deputat în exerciţiul mandatului de a iniţia un proiect de lege!?

Bineînţeles că nu televiziunea şi ziarul respectiv sunt vinovate pentru acest lucru. Acestea, bănuiesc că au primit "subiectul" din partea exponenţilor unui grup de interese reprezentând marii producători de bere şi, fără să analizeze fondul problemei, au jucat totul pe imagine. În realitate, sunt convins că nu deputatul Mocanu şi cu atât mai puţin soţia acestuia sunt ţinta în această afacere. Adevărata ţintă o reprezintă imm-urile din industria berii din România, cărora se adresează acest proiect de lege. Iată, pe scurt, despre ce este vorba.

Proiectul de lege doreşte să instituie un cadru legal, armonizat perfect cu cerinţele U.E. şi legislaţia română în vigoare, de la care să se plece în eventualitatea unor solicitări de ajutor de stat din partea firmelor din industria berii aflate în dificultate. Şi aceasta pentru că, spune legea, eventualele ajutoare de stat nu se pot acorda decât în baza unor legi speciale. Dar legea cadru nu este totul, potenţialii beneficiari ai ajutorului de stat fiind obligaţi să promoveze un program de restructurare, în deplin acord cu Direcţia Finanţelor Publice teritorială, cu ANAF şi, în final, aprobarea Consiliului Concurenţei. Fără aceste avize, acorduri şi aprobări legea cadru nu produce nici un efect.

În mod evident, acest proiect de lege nu este pe placul marilor fabrici de bere, companii multinaţionale, a căror atitudine poate fi de înţeles. De aceea, imediat după depunerea proiectului de lege, acestea au angajat o firmă de consultanţă care să influenţeze deciziile Guvernului şi Parlamentului, astfel ca proiectul de lege să fie respins. Atât timp cât acţiunea acestora s-a desfăşurat în limitele onestităţii, fair-play-ului şi a fost complet transparentă, nu am avut nimic a-i reproşa, chiar dacă, pe fond, nu împărtăşesc susţinerile acestora.

Din momentul în care proiectul de lege a început să fie aprobat în comisiile de specialitate ale Senatului, acţiunea firmei de consultanţă, bine recompensată financiar, devine nu doar lipsită de transparenţă şi fair-play, dar este de-a dreptul murdară.

Lupta este pe viaţă şi pe moarte, dar aceasta nu are nici în clin nici în mânecă cu deputatul Alexandru Mocanu sau familia sa. În joc este viaţa sau moartea, la propriu, a zece imm-uri din industria berii, aflate în dificultate datorită tratamentului aberant din punct de vedere fiscal la care au fost supuse din 1993 până în decembrie 2004. Astfel, în timp ce în U.E., în industria berii se practică o acciză diferenţiată, funcţie de capacitatea de producţie a fabricilor, la noi s-a practicat acelaşi nivel de acciză, şi aceasta a dezavantajat flagrant micii producători de bere a căror producţie nu depăşeşte 200.000 hl/an. Începând cu ianuarie 2005, în România s-a introdus acciză diferenţiată în acest sector de activitate, micii producători plătind doar 58% din acciza datorată de fabricile mari. Semnificativ este faptul că din acel moment, micii producători au reuşit să-şi plătească lună de lună obligaţiile fiscale curente şi chiar să recupereze, puţin, ce-i drept, din datoriile istorice. Aceasta ne arată că, indiferent ce s-ar întâmpla, micii producători nu au nici o şansă să plătească datoriile istorice până la 01.01.2007, iar acest lucru pentru ei este sinonim cu lichidarea. În această situaţie, cu ce se alege statul? Cu 15-20% cel mult, cum rezultă din practica lichidărilor ultimilor ani?

Proiectul iniţiat de mine va crea un cadru în care cu eforturi atât din partea statului, cât şi din partea imm-urilor în cauză, acestea să aibă o şansă să iasă din situaţia în care nu din vina lor au ajuns.

Nu ştiu cum vor decurge în continuare "ostilităţile". Pentru sănătatea dezbaterii publice sper că, dacă se doreşte disecarea acestei chestiuni până la cele mai mici amănunte, atunci ea să aibă loc şi "pe fond" şi nu exclusiv "pe imagine".

Ca parlamentar, eu înţeleg perfect de ce nu se doreşte o dezbatere serioasă, "pe fond" a acestei probleme, chiar dacă nu sunt de acord cu o astfel de abordare.

Ca parlamentar, înţeleg să respect investitorii, străini sau autohtoni, inclusiv trusturile multinaţionale, să le apreciez eforturile şi să le înţeleg interesele legitime.

Ca parlamentar român, nu înţeleg însă de ce aceste multinaţionale au cumpărat spre a le închide pur şi simplu fabrici de bere ca Reghin, Piteşti, Griviţa, Arad etc., iar efectele acestui mod de lucru au rămas să fie suportate de contribuabilii români!

Ca parlamentar român înţeleg să susţin imm-urile din industria berii şi pentru că peste 90% din materiile prime şi auxiliare folosite de ele sunt din ţară, spre deosebire de companiile multinaţionale ce şi le asigură în proporţie de 80% din import!

Ca parlamentar român înţeleg să nu las să moară micile fabrici şi pentru faptul că acestea creează sau susţin 3 locuri de muncă cu fiecare hectolitru de bere produs, în timp ce multinaţionalele, din acelaşi hectolitru, susţin abia unul singur!

Ca parlamentar român înţeleg ca, în limita legii aflată deja în vigoare, să susţin imm-urile din industria berii şi pentru că pentru fiecare hectolitru de bere produs acestea plătesc statului, cu titlu de impozite şi taxe, o sumă cu puţin mai mare decât cea plătită de companiile multinaţionale!

Ca parlamentar român înţeleg să sprijin supravieţuirea imm-urilor din industria berii şi pentru că pe lângă fiecare dintre acestea s-a dezvoltat o reţea de mici distribuitori a căror contribuţie la bugetele locale nu este de neglijat, în timp ce companiile multinaţionale desfac mare parte din producţie prin reţeaua de hypermarket-uri!

Ca parlamentar român am datoria să susţin rămânerea pe piaţă şi a berii fabricată de imm-uri, produs ce are un preţ convenabil pentru un segment de populaţie care acoperă 4,2% din piaţa berii din România. În opinia mea, acesta este adevăratul motiv pentru care se doreşte eliminarea micilor producători: dispariţia din piaţă a concurenţilor ce desfac bere la preţuri modice!

Dacă astăzi imm-urile vând la poarta fabricii 0,5 l bere cu circa 10.000 lei vechi, în cazul multinaţionalelor, preţul este aproximativ dublu. Sunt convins că dacă imm-urile ar dispărea din piaţă, a doua zi, preţul de la poarta fabricii pentru 0,5 l bere s-ar apropia vertiginos de echivalentul unui euro!

Acesta este adevărul pe care unii încearcă să-l ascundă în spatele soţiei deputatului Alexandru Mocanu şi să împroaşte cu noroi imaginea Partidului Democrat. Mă rog ca bunul Dumnezeu să nu-mi demonstreze, mai târziu, că am avut dreptate.

Personal, n-am ce să-mi reproşez, decât poate încăpăţânarea de a crede că în România anului 2006 ar trebui să avem un comportament normal şi nicidecum unul ipocrit.

Prin această iniţiativă nu am făcut nimic reprobabil. Nu am nici un interes ilegitim, ascuns sau la vedere. Nimeni din familia mea nu are acţiuni la vreo fabrică de bere din România sau de aiurea. Din acest punct de vedere vă asigur că dorm liniştit.

Ca parlamentar român, mi-am asumat promovarea acestui proiect de lege pentru a putea da o şansă restructurării a 10 mici fabrici de bere care asigură 2.500 locuri de muncă, în mod nemijlocit, plus alte peste 7.000 în industria pe orizontală.

Ca membru al Partidului Democrat, încă de la începuturile sale, m-am străduit în permanenţă ca prin tot ceea ce fac să nu aduc, sub nici o formă, nici un fel de prejudiciu imaginii Partidului Democrat. Din păcate, scandalul iscat în ultimele zile pe marginea proiectului de lege mai sus amintit tinde să aducă prejudicii de imagine partidului meu, cu toate că proiectul nu conţine nimic ilegitim şi nu poate fi catalogat ca neîntemeiat ori inoportun. Întâmplarea face ca el să fi intrat în dezbaterea Senatului într-o perioadă în care viaţa politică se raportează aproape exclusiv la ce a făcut, ce face, sau ce va face DNA. În nici un moment nu a existat dorinţa nimănui de a discuta despre această iniţiativă legislativă şi pe fond, nu doar pe imagine.

Ca om politic, înţeleg bine această situaţie conjuncturală şi, pentru a evita menţinerea Partidului Democrat în mijlocul unui scandal mediatic, am anunţat Biroul Permanent Naţional al Partidului Democrat că îmi retrag proiectul de lege ce a stârnit atâtea valuri, chiar dacă, pe fond, personal nu aş fi de acord cu această soluţie.

Sugerez Guvernului să analizeze pe fond legalitatea şi oportunitatea unei astfel de reglementări prin hotărâre de Guvern. În acelaşi timp, sugerez tuturor parlamentarilor din cele 8 judeţe în care fiinţează cele 10 imm-uri din industria berii să analizeze şi domniile lor oportunitatea preluării în comun a acestei iniţiative.

Mulţumesc tuturor celor care, înţelegând dedesubturile acestei campanii de imagine, m-au felicitat şi încurajat, asigurându-mă de tot suportul domniilor lor.