Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of March 14, 2006
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.32/2006
Video - Flash & IOS
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of March 14, 2006 |
Sittings of the Chamber of Deputies of March 14, 2006
| 1. | Intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.61 | Marin Diaconescu - declaraţie intitulată "Haosul ia amploare - pensionarii se simt umiliţi de politicieni"; | ![]() |
||
|
"Haosul ia amploare - pensionarii se simt umiliţi de politicieni" Deşi mi-este greu să afirm asta, cred că statul în care trăim nu mai respectă de mult justiţia socială la care fiecare om are dreptul, justiţia rezumându-se doar la anumite directive primite la nivel înalt, iar cei care ar trebui să înfăptuiască justiţia s-au transformat, din păcate, în simple marionete. S-a ajuns în situaţia în care cetăţenii României consideră că politicienii care le conduc destinele nu-şi mai respectă alegătorii. Înfometarea populaţiei, lucru aproape comparabil cu populaţia din lumea a treia, loveşte poate cel mai mult în părinţii, iar pentru unii dintre noi, chiar şi în bunicii noştri aflaţi la vârste mai înaintate, care după o viaţă de muncă au ajuns să fie umiliţi într-un mod de-a dreptul barbar şi inuman. Normal ar fi ca orice om care a muncit onest toată viaţa şi care şi-a câştigat pâinea cu multă trudă, să-şi permită să îşi trăiască în linişte bătrâneţea. Această imagine pare totuşi din altă lume în România zilelor noastre. Astfel, peste o mie de pensionari din Galaţi au mărşăluit ieri pe străzile oraşului în semn de protest faţă de nivelul de trai înjositor şi faţă de pensiile acordate în bătaie de joc. Acţiunea bătrânilor s-a încheiat la Prefectura Galaţi, unde aceiaşi oameni au fost aşteptaţi de garduri de protecţie şi numeroase forţe de ordine, pregătite parcă să înfrunte sute de infractori periculoşi. Pe întreaga durată a evenimentelor, pensionarii au huiduit politicienii aflaţi la putere şi au cerut vehement demisia Guvernului, în special a ministrului Gheorghe Barbu. Când mulţumea umilită a văzut că prefectul, plătit din bani publici, nu a dorit să vină să vorbească cu demonstranţii, pensionarii au încercat să pătrundă ei în prefectură, instituţie publică, pentru a discuta cu reprezentanţii statului în teritoriu. Demersul a fost oprit cu brutalitate de jandarmi, oamenii bătrâni fiind călcaţi practic în picioare. Până la urmă, sub presiunea evenimentelor incredibile şi de neimaginat într-un stat normal, prefectul Mihai Capră a ieşit la negocieri şi a primit din partea participanţilor la acţiune un memoriu ce va fi prezentat ministrului muncii. Galaţiul a mai cunoscut astfel de tulburări sociale şi în luna februarie când oraşul a avut parte de o luare cu asalt a Prefecturii de către 50 de pensionari şi de un alt miting al bătrânilor, în data de 24 februarie. Atunci peste 500 de manifestanţi nemulţumiţi de recalcularea pensiilor au demonstrat în faţa aceleiaşi instituţii de stat, menţionată mai sus. Cert este că peste două milioane de pensionari nu-şi pot acoperi întreţinerea la blocurile în care locuiesc. Ce să mai vorbim de hrana necesară de zi cu zi, de medicamente şi de multe alte lucruri minime necesare existenţei. Coaliţia guvernamentală a nemulţumit pe cei săraci aşa cum nu a mai făcut-o nici un alt Guvern anterior şi cum speră că nu o va face nici un alt Guvern viitor, atâta timp cât nu va mai purta sintagma "D.A.". Partidele politice i-au dezamăgit atât de mult încât singura sancţiune pe care ne-o vor da va fi aceea de a ne plăti cu aceeaşi monedă serviciul, la momentul votului. Majoritatea asociaţiilor pensionarilor s-au dovedit nişte blocuri de sticlă, gata a fi sparte la primul zbucium mai puternic. Recalcularea pensiilor, care a dat naştere la început multor speranţe, s-a dovedit în cele din urmă a fi un adevărat circ, şi nu numai. Este greu să fii în pielea lor, dar mai greu este să dovedeşti că îţi pasă şi că nu eşti indiferent la problemele lor. Să nu uităm totuşi că, mai devreme sau mai târziu, toţi ajungem la vârsta lor. |



