Parliamentary debates

Domnul Valer Mircea Puşcă:

Declaraţie politică "Ziua adevărului..."

Astăzi, Comisia Uniunii Europene va prezenta propunerea privind aderarea României şi Bulgariei, în faţa Parlamentului European. De câteva zile, zvonurile privind forma finală, teorii privind "formula" pe care o va conţine Raportul, sunt în topul ştirilor de politică externă. S-au vehiculat cele trei posibile concluzii:

• recomandarea de aderare la termen, adică la 1 ianuarie 2007;
• recomandarea activării clauzei de salvgardare şi amânarea aderării pentru 1 ianuarie 2008, sau pentru mai târziu;
• recomandarea datei de aderare la termen, dar în condiţiile continuării monitorizării îndeplinirii unor criterii care au încă "steguleţe roşii".

Aşadar, teoretic, România are 66,(6) % şanse să fie acceptată ca stat membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, şi 33,(3)% şanse să-i fie amânată aderarea cu un an sau poate doi. În esenţă se poate constata un fapt cert: România a progresat mai rapid decât Bulgaria în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor de aderare. Acum vreo doi ani, Bulgaria îşi dorea o "decuplare" şi invoca pericolul de a fi amânată, din cauza lipsei de performanţă a celei cu care era luată "la pachet". Constat astăzi că situaţia s-a modificat, protagonistele schimbându-şi rolurile. Acum, integrarea României poate fi compromisă de lipsa de performanţă a Executivului bulgar! Doar cine nu vrea să vadă cauzele întârzierii reformelor din Bulgaria nu le vede. Confruntată anul trecut prin vară cu alegeri generale la termen, Bulgaria a traversat o criză politică manifestată prin imposibilitatea formării rapide a unui guvern. Aproximativ trei luni, Bulgaria nu a avut guvern învestit, iar acest lucru s-a materializat în restanţe faţă de "foaia de parcurs" pe care, asemeni României, şi-o asumase în cadrul Acordului de Aderare.

Nu pot să mă bucur de faptul că, astăzi, România este cotată a fi net mai avansată, mai aproape de îndeplinirea integrală a criteriilor de aderare şi că am luat-o înaintea Bulgariei. Acest lucru nu ar fi fost o realitate dacă n-ar fi existat sincopa, indusă de alegerile la termen, a instabilităţii politice la vecinii noştri bulgari. Pot doar să constat că, până acum, Guvernul României s-a arătat mai performant şi mai eficient decât cele anterioare. Şi aceasta în ciuda multor încercări de destabilizare care au existat şi pe la noi. Nu-mi fac iluzii că încercările de a induce o criză politică vor înceta odată cu prezentarea Raportului de către Comisia Uniunii Europene, astăzi. Cu siguranţă, mulţi şi-ar dori, dacă tot sunt clare lucrurile şi treaba a fost deja făcută, să se bucure de munca altora şi să-şi preia în propriul beneficiu meritele integrării. Căci, nu-i aşa (?), doar eşecul este un copil orfan! Sper să dăm dovadă de maturitate şi înţelepciune şi să nu ratăm împlinirea, la termen!, a obiectivului care s-a constituit în dorinţa unui întreg popor de mai bine de 16 ani. Cu atât mai mult cu cât, începând chiar de astăzi, nimeni nu trebuie să slăbească efortul de continuare a reformelor necesare unei eficiente integrări. Mai este mult de făcut şi cu siguranţă monitorizarea domeniilor la care ni se vor semnala întârzieri este, poate, un blând îndemn de a continua şi a nu considera că putem intra în vacanţă. Competiţia pe piaţa internă şi competitivitatea economiei româneşti este, sau poate deveni!, principala provocare la care va trebui să facem faţă în viitorul apropiat.

Cei care se tem că o eventuală concluzie a Raportului Comisiei prin care data de aderare este fixată "condiţionat" de recuperarea restanţelor şi atenta monitorizare a progreselor solicitate în domeniile cu "steguleţe roşii" înseamnă o "penalizare", fie nu doresc cu adevărat integrarea, fie nu înţeleg că reformarea domeniilor respective asigură, în fapt, compatibilizarea din punctul de vedere instituţional al sistemului românesc cu cel existent al Uniunii Europene. Or, pentru a fi parte a spaţiului Europei unite, trebuie cu necesitate să fim compatibili şi din punctul de vedere al instituţiilor. Altfel vom pierde fonduri şi ocazii favorabile pentru dezvoltare, adică "oportunităţi". Cât priveşte eventuala monitorizare, eu cred că va fi deranjat cel care se sperie ca nu cumva să fie prins cu "mâţa-n sac", ştiind că nu doreşte să facă ceea ce a promis. Cei motivaţi, serioşi şi determinaţi să facă ceea ce promit, nu au de ce să fie deranjaţi dacă sunt controlaţi pentru că nu au de ascuns nimic, pe de o parte, şi nu au ce ascunde, pe de altă parte.