Parliamentary debates

Domnul Petru Movilă:

Ridic azi, în faţa dumneavoastră, o problemă care ar trebui să se bucure de o reală atenţie din partea noastră, a instituţiei legiuitoare, cât şi din parta Guvernului: este vorba de situaţia Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" din Iaşi.

Înainate de toate, trebuie să ştiţi că această universitate este una din primele cu acest profil, care a apărut în România, iar în prezent este singura instituţie de învăţământ superior de acest tip din toată Moldova. Cu alte cuvinte, nu are concurenţă în promovarea noastră istorică cu o populaţie de aproximativ 5 milioane de oameni.

De-a lungul anilor, universitatea a produs un număr impreisonant de ingineri agronomi, medici veterinari, zootehnişti etc., contribuind foarte mult la dezvoltarea agriculturii şi zootehniei româneşti; nu mai amintesc de cei plecaţi în alte ţări şi care au făcut o frunmoasă carieră pe acele meleaguri.

Ştim cu toţii, însă, că un învăţământ agro-zootehnic adevărat nu se poate face exclusiv în bibliotecă şi laborator, ci este neapărată nevoie de terenuri experimentale, de pmânt arabil, păşuni, ferme zootehnice ş.a. Or, tocmai aceasta este marea problemă - ca să nu zic durere - a Universităţii de Agronomie dinIaşi şi tot aceasta este şi problema pe care o ridic eu acum în faţa dumneavoastră, cu speranţa că mă aude şi Guvernul: lipsa acută de pământ şi de ferme zootehnice de care suferă acastă universitate.

Chestiunea nu este deloc nouă, ba chiar a cunoscut o adevărată odisee. Nu am nici timpul şi nici nu este nici locul să intru în detaliile problemei. Amintesc doar că în 1993, prin H.G. cu nr.123, universitatea a fost înzestrată cu 3 ferme care cumulau 400 ha de pământ, specializate pe agricultură, horticultură, zootehnice şi medicină veterinară. Au venit ulterior legile pământului pe care le cunoaşteţi, iar cele 400 ha s-au redus la 120. Universitatea a ajuns în situaţia de a arenda suprafeţe de la persoane private pentru a menţine procesul de învăţământ la standarde moderne.

Fără îndoială că universitatea nu contestă legalitatea retrocedării pământului foştilor proprietari, dar ridică, în mod legitim, următoarea probglemă: în ultimii ani s-a produs o serie de reorganizări ale reţelei de cercetare în urma cărora universităţile cu profil agricol au primit în administrare - în cel puţin dăuă valuri - unele staţiuni de cercetare. Universitatea din Iaşi a fost "uitată" de fiecare dată. De ce?

În Moldova, chiar în Iaşi şi în împrejurimi există o serie de staţiuni de cercetare de profil cu care universitatea a alcătuit deja un consorţiu care a propus proiecte majore de cercetare, au obţinut deja finanţare şi publică şi o revistă importantă, "Cercetări Agronomice din Moldova". Numai că, "ghinionul" nu lasă deloc în pace această instituţie. Pe de o parte, majoritatea staţiunilor de cercetare din Moldova sunt propuse pentru trransformarea în societăţi comerciale, iar pe de altă parte, Proiectul de Lege privind reorganizrea reţelei de cercetare din România ignoră, iarăşi, Universitatea Agronomică din Iaşi.

Să fiu mai explicit: a) transformarea staţiunilor de cercetare în societăţi comerciale va duce la pierderea unor specialişti de valoare şi, poate mai grav, la cea a unor surse de germoplasmă valoroase care se mai află încă în posesia acestora; b) în art.15, alin.1, pct.b) şi d) din amintitul proiect de lege se prevede posibilitatea ca unele universităţi agricole să preia staţiuni de cercetare în timp ce Universitatea din Iaşi este iarăşi omisă.

De aceea, stimaţi colegi, vă solicit, în modul cel mai respectuos, sprijinul în rezovlarea unei probleme care priveşte învăţămîntul agronomic şi veterinar din Iaşi, dar cu semnificaţie şi penrtru acest tip de învăţămînt la nivelul întregii ţări. Mai exact, să ajutăm, pe cale legislativă, Unviersitatea Agronomică din Iaşi să preia următoarele staţiuni de cercetre, aflat în imediata sa vecinătate: Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Podu-Iloae - culturi de câmp; Staţiunea de Cercetare-Dezvolvare Pomicolă Iaşi - cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi; Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Vitivinicolă Iaşi - cultrua viţei de vie şi vinificaţie; Staţiunea de Cercetare-Dezvolvare pentru Creşterea Bovinelor Dancu.

Cred că este inutil să mai subliniez importanţa unui învăţământ agricol de înalt nivel în condiţiile în care România se află în anticamera Uniunii Europene, iar agricultura noastră (nemaivorbind de zootehnie) nu se numără printre domeniile performante.