Parliamentary debates

Domnul Petru Movilă:

Îmi încep declaraţia de astăzi cu o întrebare pusă ministrului justiţiei. Cât vom mai plăti, oare, noi toţi, greşelile magistraţilor? Şi când vorbesc despre greşelile acestora mă refer la acele situaţii demonstrate cu prisosinţă de judecătorii Curţii Drepturilor Omului. Suntem a doua ţară la CEDO după numărul petiţiilor.

Adesea s-a afirmat de la înălţimea instituţiilor abilitate că România nu prezintă probleme în domeniul respectării şi promovării drepturilor omului. Cu toate acestea, practica a demonstrat contrariul. Lipsa de interes pentru acest domeniu a costat România, până acum, suma de aproximativ 50 de milioane de euro, aceasta reprezentând despăgubiri în baza deciziilor CEDO datorită încălcării de către statul român, în speţă magistraţii noştri de toate zilele, a prevederilor Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Din această sumă totală, situaţia sumelor de achitat, la 1 iunie, conform datelor oficiale, este de 4.382.569,6 euro, 153.655 USD, respective 424.100,82 franci francezi. Sume ce urmează a fi achitate de contribuabilul român. De ce? Pentru că magistraţii au greşit.

Legea prevede că instituţiile abilitate, în acest caz ministerul de Finanţe, trebuie să se îndrepte împotriva celor vinovaţi pentru recuperarea prejudiciului creat bugetului statului. Or, eu nu am auzit până în prezent de vreo acţiune de acest gen a ministerului amintit.

E foarte greu să te lupţi cu magistraţii, chiar dacă legea e de partea ta. Până în prezent au fost formulate la CEDO peste 150 de plângeri legate de aplicarea Legii nr.112/1995, referitoare la încălcarea dreptului de proprietate prin respingerea acţiunilor în constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între statul român şi foşti locatari ai imobilelor naţionalizate.

Foştii proprietari, cei cărora acelaşi stat le-a naţionalizat casele, nu au posibilitatea obţinerii imobilelor prin restituire în natură sau o altă formă de despăgubire. În tot acest timp, foştii locatari au cumpărat de la stat locuinţele închiriate. Instanţele româneşti le-au dat câştig de cauză, în detrimentul proprietarilor de drept.

Iar contribuabilul român a plătit pentru deciziile eronate ale judecătorilor. Peste 20 de cauze aflate în atenţia CEDO fac referire la lipsa de judecată într-un termen rezonabil atât în cauze penale, cît şi în cauze civile, constatându-se perioade lungi de totală inactivitate în faza de urmărire penală, cît şi absenţa unor măsuri adecvate din partea instanţelor de judecată, în vederea diminuării procedurilor civile.

Contribuabilul român a plătit şi va mai plăti pentru lipsa de interes de care dau dovadă magistraţii în soluţionarea cauzelor.

Motivarea insuficientă a hotărârilor judecătoreşti a fost argumentată de CEDO în alte cauze. Curtea Drepturilor Omului susţine că, în general, în România, hotărârile judecătoreşti nu sînt motivate: redarea narativă a celor reclamate de părţi şi a celor efectuate de instanţă, cu reproducerea searbădă a textului de lege aplicabil, fără o analiză suficientă a stării de fapt şi a mecanismelor incidente sînt departe de o argumentare suficientă a hotărârilor judecătoreşti.

Astfel, contribuabilul român este taxat ca atare pentru greşelile magistraţilor.

Şi în tot acest timp, vinovaţii stau bine merci sub umbrela inamovibilităţii, nimeni neîndrăznind să-i deranjeze. Poate că a sosit vremea unor schimbări. Ai greşit, plăteşti, ca toţi ceilalţi membri ai societăţii.