Parliamentary debates

Domnul Marius Neculai:

"Românii şi situaţia lor inacceptabilă din Italia"

Trecând cu greu peste faptul că televiziunile au contribuit la inflamarea emoţională a evenimentelor, care puteau şi ar fi trebuit privite cu luciditate, îmi permit să cataloghez ca inadmisibil şi absurd gestul italienilor de a expulza românii pe care ar fi putut să-i integreze mult mai repede decât o poate face România. Acesta nu este un gest european faţă de o ţară membră a Uniunii Europene. Este un gest lipsit de maturitate politică, un gest care dovedeşte că aceştia nu au înţeles valorile europene.

Statele membre ale Uniunii Europene au dreptul de a expulza cetăţeni care comit infracţiuni, dar nici un stat al Uniunii Europene nu poate avea dreptul de a expulza cetăţeni europeni care ar putea fi infractori, fără să fi comis o faptă reprobabilă.

În acelaşi timp, să nu uităm că Guvernul italian nu a avut până în prezent nici o strategie de îmbunătăţire a situaţiei romilor aflaţi pe teritoriul său. Cea mai bună dovadă este faptul că Guvernul italian nu a făcut nici o solicitare de a primi bani din bugetul european pentru integrarea romilor (indiferent de naţionalitatea acestora), deşi era evident că romii începuseră, de ani buni, să reprezinte o problemă ce se cerea abordată şi soluţionată.

Cu siguranţă, nu numai românii sunt capii răutăţilor din Italia. Însă, are şi presa nevoie de un ţap ispăşitor. Să-i facă pe italieni să uite de adevăratele probleme.

Pe de altă parte, România este ţara care nu poate să-şi hrănească cei 20 milioane de cetăţeni. În măsura în care patria mamă nu le oferă cetăţenilor săi posibilitatea de a munci şi a câştiga venituri care să le asigure un trai decent, deplasarea în afara graniţelor, în căutare de locuri de muncă, apare ca singura alternativă, atât pentru tinerii absolvenţi, pentru unii pensionari, cât şi pentru mulţi dintre cei care au un loc de muncă în ţară.

Problema este a Guvernului român, a noastră, trebuie să facem mai mult pentru ca populaţia activă să găsească locuri de muncă în România şi să primească salarii din care să poată să-şi întreţină familiile. Să încetăm să mai profităm de pe urma celor pe care în diferite momente îi arătam cu degetul, ei fiind cei care au plecat la muncă în străinătate, ca şi cum ar fi dezertori. Dar să subliniem aici că, la nivel naţional, circa 10% din volumul fiecărui tip de investiţie din ultimii cinci ani de zile este realizat cu ajutorul veniturilor din migraţia internaţională. Activităţile productive finanţate cu bani din migraţie sunt diferite în funcţie de mediul rezidenţial - în mediul rural banii sunt investiţi în principal în activităţi de tip agricol, pe când în mediul urban banii sunt investiţi în alte tipuri de afaceri.

În concluzie, România trebuie să elaboreze o strategie care să urmărească eficientizarea întregii populaţii active, dar să vizeze şi populaţia plecată la muncă în străinătate. Scopul acestei strategii trebuie să fie stimularea populaţiei active (mai ales a celor bine pregătiţi) de a rămâne în ţară sau de a reveni în ţară, în condiţiile în care mulţi tineri cresc cu gândul de a pleca spre alte locuri în căutare de oportunităţi. Investiţia în oameni prin creşterea nivelului de instruire a forţei de muncă, concomitent cu recalificarea şi reorientarea acesteia în funcţie de cererea existentă şi previzibilă pe piaţa muncii va permite ţării noastre să se adapteze şi să depăşească problemele actuale.