Parliamentary debates

Domnul Samoil Vîlcu:

"Criza de personal, problemă majoră a sistemului sanitar românesc" Gradul mare de nemulţumire şi neîncredere a populaţiei în sistemul de sănătate s-a accentuat în ultima perioadă.

Viziunea actualei guvernări este de a menţine o stare cât mai bună de sănătate a populaţiei, concretizată în creşterea speranţei de viaţă, de a asigura accesul la serviciile de sănătate, fără discriminări legate de mediul de rezidenţă şi statut social.

În calitate de deputat, totodată membru al Comisiei pentru sănătate, consider că trebuie să acordăm o atenţie sporită asistenţei medicale din România, iar pentru asta avem nevoie de o strategie eficientă de sprijinire a medicilor rezidenţi.

În ultimii ani, tot mai puţini tineri au fost interesaţi de o carieră de medic, iar conform statisticilor, la admiterea în facultăţile de medicină s-a ajuns la o concurenţă de sub 2 candidaţi pe loc, ceea ce înseamnă că sistemul sanitar are probleme serioase.

În acelaşi timp, numărul medicilor rezidenţi care aleg să profeseze în afara ţării este tot mai mare de la an la an.

Având în vedere aceste aspecte, esenţiale pentru viitorul asistenţei medicale din România, consider că lipsa motivării medicilor rezidenţi este unul din principalele puncte nevralgice ale actualului sistem sanitar, iar pentru asta trebuie să găsim soluţii.

Înţeleg nemulţumirea medicilor rezidenţi, supăraţi că s-au vehiculat salarii pe care unii dintre ei nu le obţin, dar nu avem nevoie de certuri interminabile, ci de politici şi strategii eficiente în domeniul sanitar.

Problemele de personal medical sunt grave, de aceea politica de personal din sănătate trebuie foarte bine gândită.

Vorbim de dotări performante, dar toată aparatura modernă trebuie operată cu personal calificat, stimaţi colegi! Degeaba dotăm unităţile sanitare mai mici cu aparatura performantă dacă n-are cine s-o folosească.

La fel de gravă este problema şi dacă avem medici specialişti doar într-un domeniu, dar în altul lipsesc.

De exemplu, avem chirurgi generalişti, dar nu există suficienţi anestezişti, astfel încât să-şi poată efectua operaţiile.

Nu putem neglija faptul că avem nevoie în momentul de faţă, la fel de mult, de o reformă a sănătăţii, cum avem nevoie de o reformă a sistemului educaţional sau a celui de justiţie.

Actul medical trebuie să devină unul de calitate superioară, accesul la asistenţa medicală trebuie garantat, trebuie să dispară crizele de medicamente şi materiale sanitare, dar, mai presus de toate, trebuie să dispară cea mai mare temere a românilor: aceea de a fi bolnavi şi a ajunge să aibă nevoie de îngrijiri medicale.

Toate acestea nu le putem obţine decât printr-o reformă reală a sistemului sanitar.

Nu putem ignora faptul că avem probleme serioase în domeniul medicinei preventive, nu avem un sistem de îngrijire la domiciliu şi recuperare, iar sistemul ambulatoriu este subfinanţat.

La toate aceste probleme trebuie găsite soluţii, chiar dacă acestea uneori îi mulţumesc pe unii, şi îi supără pe alţii.

Iată de ce folosesc prilejul acestei declaraţii politice pentru a trage un semnal de alarmă că prioritatea noastră este reforma sănătăţii, chiar dacă perioada prin care ţara trece este una dificilă.

Aşadar, atâta vreme cât voi fi deputat, voi încerca prin mijloace democratice să mă zbat pentru reforma sistemului sanitar românesc.