Parliamentary debates

Domnul Petru Movilă:

"O şcoală mult prea îndepărtată"

Sute de copii din judeţul Iaşi fac zilnic, în medie, peste 10 kilometri pe jos pentru a învăţa carte. Probabil acesta o fi unul dintre motivele pentru care actuala conducere a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării a decis ca numărul orelor de sport din curricula şcolară să fie micşorat. De vreme ce elevii din mediul rural fac marş în fiecare dimineaţă, ce nevoie mai au copiii din România de educaţie fizică?

În ciuda programului de dotare a şcolilor din mediul rural cu microbuze, cele mai multe unităţi şcolare din judeţul Iaşi nu beneficiază de aceste mijloace de transport. Situaţia este şi mai gravă pentru că primele microbuze, cele acordate între 2001-2004, sunt deja depăşite, ele fiind fie mai mereu în reparaţii, fie deja casate. De asemenea, în alte comune, microbuzele care, în mod normal, nu pot transporta decât 16-18 elevi, sunt în mod iresponsabil burduşite cu copii. Cum şi starea drumurilor comunale rămâne jalnică, riscul producerii unor accidente grave este extrem de mare.

Sigur că unele consilii judeţene, cum şi la Iaşi se întâmplă, nu au ca prioritate aceste probleme fundamentale pentru o comunitate locală: şcoala şi drumurile.

De ce ne mai mirăm atunci că rata abandonului şcolar în mediul rural este cea mai mare din Europa?

În ultimii ani, Ministerul Educaţiei nu a venit cu soluţii la toate aceste probleme. S-a discutat despre înfiinţarea unor campusuri şcolare care să deservească mai multe comune. S-a discutat despre cămine în care elevii din mediul rural să fie cazaţi, în condiţii decente, de-a lungul unei întregi săptămâni. S-a discutat despre dotarea în ritm de urgenţă cu microbuze a tuturor şcolilor din România. S-a tot discutat... dar nu s-a făcut mai nimic!

Din păcate, în România şcoala se îndepărtează tot mai mult... de Europa. Şi asta nu se discută, chiar se întâmplă.