Parliamentary debates

Domnul Ioan Stan:

Fac parte din generaţiile care au crescut cu spaima că au uitat să stingă lumina când au ieşit din casă, care au fost învăţate că trebuie să crească "pe întuneric şi pe frig, fără să consumi nimic". Ani de zile părinţii mei au economisit pentru că eu să pot face şcoală, să trăiesc mai bine decât ei şi, probabil, să nu mai fiu nevoit să economisesc la fel de strict ca şi ei.

Sunt convins că, fără să mărturisesc aceasta, între speranţele mele îşi făcuse loc şi aceea că într-o zi criteriul consumului energetic nu-mi va mai cenzura cumpărăturile. Una peste alta, dezideratul independenţei economice a României a găsit şi în mine un entuziast adept şi susţinător.

În timp, ar fi fost de aşteptat să devin mai circumspect în definirea speranţelor mele. Nu mi s-a întâmplat aşa, ba, dimpotrivă, am continuat să cred şi să sper că ziua în care nu vom mai depinde de import energetic nu este departe.

Dar, încă odată s-a dovedit că prea multe speranţe dăunează grav şi am fost obligat să aflu că managementul defectuos al trecutei guvernări lasă aşteptările noastre fără răspuns. Şi asta pentru că nu mai avem banii necesari pentru construcţia celui de al treilea şi al patrulea reactor de la Cernavodă.

Să detaliem puţin.

Pentru început, Compania Naţională Nuclearelectrica urma să participe, alături de alţi cinci investitori străini în compania de proiect, deţinând un procent de 20%, ceea ce se traducea în participarea la investiţie cu activele în valoare de 350 milioane euro, existente pe platforma Cernavodă, fără alte contribuţii financiare. Dar, încă un "dar", cică un sondaj de opinie practicat în zonă a evidenţiat că locuitorii din arealul cu pricina nu văd cu ochi buni prezenţa atâtor investitori străini în zonă.

Sper că m-am făcut bine înţeles!

Nu eventualele pericole în exploatare, nu prezumtive şanse de poluare, nu calificarea celor care urmau să exploateze instalaţiile "îngrijorau" locuitorii, ci împărţirea procentelor între investitori.

Că va fi fost o refulare a unor raţionamente de tipul "Nu ne vindem ţara", că va fi fost chiar temerea că ni se va sufla de sub nas mult aşteptata independenţă energetică, cert este că statul, grijuliu cu temerile cetăţenilor săi, s-a răzgândit, şi Nuclearelectrica a fost obligată să devină fericita deţinătoare a 51% din compania de proiect, botezată între timp - Energonuclear.

Numai că acest lucru a "asigurat" părţii române şi responsabilitatea unei contribuiţii de 2,04 milioane de euro la investiţie, din care, 800 de milioane euro din Fondul Naţional de Dezvoltare. Practic, aceşti 800 de milioane de euro sunt bani care ar trebui să fie eliberaţi gradual, primii 20 de milioane având termen de virament în acest an. Restul participării (până la concurenţa celor 51% din Energonuclear) au acoperire în activele de pe platforma Cernavodă, alocările bugetare pentru apa grea produsă de Regia Autonomă de Activităţi Nucleare, împrumuturi garantate de stat, fonduri proprii, apa grea din rezerva Nuclearelectrica şi listarea la bursă.

Bine gândit şi frumos realizat!

Doar că în Fondul Naţional de Dezvoltare nu mai sunt bani! Nici un leu! Absolut nimic!

Sumele obţinute din vânzarea BCR a companiilor din energie şi utilităţi, despre care fostul premier declara că vor fi investite în infrastructură prin proiecte concrete, au dispărut deocamdată fără urmă. Vorbim de circa 11 miliarde de lei.

Aşa că Nuclearelectrica declară că sumele prevăzute a se aloca proiectului în acest an vor fi asigurate în exclusivitate din contribuţiile investitorilor străini.

Ştiţi dumneavoastră, ăia cărora nu le-am vândut ţara!

După care vom mai vedea! Şi, ca să "vedem" mai bine, termenul iniţial de punere în funcţiune a celor două reactoare, şi odată cu el speranţele mele şi ale altora, tare mulţi, a fost decalat, pentru început cu un an!

La multe şi noi speranţe, doamnelor şi domnilor colegi!