Parliamentary debates

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Noi mai săraci, ei mai bogaţi"

2010 a fost declarat "Anul european de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale". Sub sloganul "Stop sărăciei acum!", Comisia Europeană a lansat o campanile care are drept obiectiv lupta împotriva sărăciei.

Statisticile europene arată că sărăcia afectează un european din şase, adică 80 de milioane de europeni - 17% dintre cetăţenii din întreaga UE trăiesc la ora actuală sub pragul sărăciei.

Europenii consideră că lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale face parte integrantă din efortul de a ieşi din criză.

Iată de ce anul european 2010 are drept obiectiv sensibilizarea faţă de cauzele şi consecinţele sărăciei în Europa, atât a actorilor-cheie, cum sunt guvernele şi partenerii sociali, cât şi a publicului larg.

Sărăcia şi excluziunea socială sunt probleme care preocupă omenirea încă de la finele secolului trecut. Prin Rezoluţia 47/196, adoptată în 22 decembrie 1992 de către Adunarea Generală a ONU, ziua de 17 octombrie a fost numită Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei. Iată că omenirea, în sine, este preocupată de acest fenomen.

În 2009, în România rata sărăciei a crescut de la 5,7% la 7,4%. Potrivit UNICEF, numărul populaţiei sărace a ajuns la 1,59 de milioane de persoane, dintre aceştia 351.000 fiind copii până în 14 ani.

Într-o lume politică plină de scandaluri, de suspiciuni şi de o detaşare evidentă a jucătorilor politici faţă de agenda cetăţeanului, unii dintre dumneavoastră vă veţi întreba de ce am adus această temă în discuţie în faţa domniilor voastre? Răspunsul meu este simplu: îi reprezint pe cetăţenii Colegiului 6, Vrancea, şi simt că trebuie să atrag atenţia în legătură cu o problemă cu care ei se confruntă la nivel local, dar cu care societatea românească se confruntă la nivel naţional. Şi, mai ales, vreau să atrag atenţia în legătură cu efectele generate de sărăcia lucie în care se zbat românii.

În acest sens, vreau să vă relatez despre fapta unui bărbat de 28 ani din municipiul Adjud care, pe data de 14 februarie 2010, a fost arestat după ce a încercat să tâlhărească, de foame, o bătrână. Bărbatul a intrat în casă peste vecina sa, căreia a vrut să-i fure mâncare. Când poliţiştii l-au reţinut el a recunoscut fapta comisă, motivând că nu mai mâncase de două zile şi s-a hotărât să caute mâncare în casa vecinei.

Pe data de 24 februarie, un alt bărbat, din comuna Ciorăşti a fost arestat pentru că a intrat în casă peste o bătrână de 85 ani căreia i-a furat suma de 200 lei şi mai multe haine. Exemplele pot continua.

Iată, stimaţi colegi, că sărăcia extremă pe care românii o simt în 2010 duce la gesturi extreme. Cele două bătrâne despre care v-am vorbit au scăpat cu viaţă din lupta cu foamea a unor concetăţeni de-ai lor dar, mai devreme sau mai târziu, foamea va ucide! Şi toate aceste lucruri se întâmplă în 2010, "Anul european de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale".

Preotul Joseph Wresinski, unul dintre cei mai aprigi luptători împotriva sărăciei, cel care a fondat mişcarea ATD Fourth World spunea "ori de câte ori un bărbat sau o femeie sunt condamnaţi să trăiască în sărăcie, drepturile omului sunt violate". Eu spun că cei care condamnă concetăţenii la sărăcie şi foamete sunt cei care vor primi reversul acestui comportament, mai devreme sau mai târziu.

Am dorit să aflu ce fac actualii guvernanţi pentru a limita acest fenomen care, aşa cum aţi putut afla, a crescut în 2009. Am citit, cu mirare, că pentru a lupta cu sărăcia, "România are nevoie să reformeze sistemul de asistenţă socială şi să vină cu măsuri concrete pentru sprijinirea familiilor tinere cu copii, care sunt cele mai afectate de criză". Am citat din ministrul muncii, Mihai Şeitan, care a făcut aceste declaraţii la conferinţa naţională de lansare a "Anului european pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale". Sublimă declaraţie! M-a adus cu picioarele pe pământ un titlu din presa locală de zilele trecute din Vrancea mea dragă. Titlul suna aşa: "Săracii directori bogaţi ai PDL vor case de la ANL". Adică directorul coordonator al Direcţiei de Sănătate Publică Vrancea şi directorul coordonator adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Vrancea - tineri de peste 30 de ani, cu salarii de aproape 3.000 lei - doresc să primească locuinţe sociale de la Primăria Focşani.

Citind articolul din cotidianul local am înţeles exact sensul declaraţiilor ministrului muncii, care vrea sprijin pentru familiile tinere "cele mai afectate de criză"! Evident, sunt familiile tinerilor directori ai PDL care, nu-i aşa, trebuie protejaţi cât mai bine de criză, nu de alta, dar ar fi păcat ca asemenea somităţi în domeniu să dea piept cu vicisitudinile vremilor pe care le trăim!

Sărăcia şi excluziunea socială sunt chestiuni cu care nu ne putem juca! La fel cum nu ne putem juca nici cu instabilitatea legislativă! Nu putem anunţa astăzi că vom reduce sau vom anula alocaţiile de stat pentru copii, iar mâine declarăm senin că nu avem în intenţie să facem aşa ceva.

Dreptul copiilor la alocaţiile de stat este prevăzut în Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului, Constituţia României şi Legea nr.272 din 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului! Dar ce sunt toate aceste prevederi legale pentru un guvern care dă vina pe contabili pentru diminuările drastice de salarii ale bugetarilor? Vorbe în vânt şi nimic mai mult!

De ce spun aceste lucruri? Acelaşi ministru al muncii afirmă, cu ocazia conferinţei naţionale de lansare a "Anului european pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale" că nu crede "în eradicarea sărăciei, ci în reducerea acestui flagel, care se manifestă şi în România".

Cred că sărăcia şi excluziunea socială reprezintă nu doar o problemă a individului, ci a societăţii în ansamblul ei şi ne afectează pe toţi, pe toate planurile - politic, economic, cultural, social, moral şi spiritual! Şi mai cred că acest flagel nu poate fi eradicat cu amatori care au ajuns, printr-un concurs nefericit de întâmplări, să conducă Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Societatea românească trebuie să însemne mai mult decât o categorie foarte restrânsă de milionari şi o categorie foarte răspândită de oameni sărăci care nu văd nicio perspectivă de a-şi îmbunătăţi traiul. Pentru a lărgi orizontul de aşteptări al românilor care acum sunt pesimişti avem nevoie de profesionişti în vârful sistemului de protecţie socială şi de programe realiste, a căror aplicare să renască speranţa de mai bine a zecilor de milioane de români care astăzi cred că ţara merge într-o direcţie greşită.

Le atrag atenţia celor care guvernează România că politicile dumnealor în domeniul economic şi social sunt dezastruoase şi că numărul românilor care se vor declara săraci, la finele lui 2010, va fi mult mai mare decât a celor din 2009. Şi mai vreau să le atrag atenţia guvernanţilor asupra faptului că, o dată cu creşterea numărului de săraci, va creşte şi numărul celor dispuşi să îşi rişte libertatea pentru o lingură de mâncare. Atunci nici toţi SPP-iştii din lume nu îi vor scăpa pe cei responsabili de această situaţie de furia românilor!