Parliamentary debates

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Întru respectarea memoriei eroilor noştri, închisoarea de la Râmnicu Sărat trebuie transformată într-un spaţiu memorial"

Preţul demnităţii umane şi al luptei pentru libertate a însemnat pentru foştii deţinuţi politici un calvar care s-a numit închisoarea Râmnicu Sărat.

Celulele strâmte, mizere, subjugate de întuneric şi claustrofobie au adăpostit vreme de decenii, acele conştiinţe libere ale unei Românii care tânjea după libertate, dreptate, ordine constituţională, principiul demnităţii umane în cele mai mici detalii ale vieţii publice şi private.

Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Ioan Bărbuş, Victor Pogoneanu, Ilie Lazăr sau Ion Mihalache au reprezentat elita naţional-ţărăniştilor de sorginte creştin-democrată, condamnată la calvarul experimentului comunist de la Râmnicu Sărat şi supusă unui înfiorător program de exterminare prin foame, bătăi şi tăcere de mormânt, care anunţa iminenţa morţii.

Ororile înfăptuite sub tăcerea morţii şi a distrugerii destinelor elitei româneşti de la acea vreme reprezintă un strigăt al istoriei faţă de memoria eroilor noştri, faţă de indiferenţa societăţii româneşti care a uitat mult prea repede ce însemnează adevărata libertate, adăpostită în valori şi principii etice, juridice şi constituţionale care se cer a fi respectate.

La jumătate de secol de la sfârşitul ororilor, celula lui Corneliu Coposu sau Ion Mihalache de la Râmnicu Sărat a rămas un loc uitat de vreme, în afara oricărei decizii politice sau administrative de transformare a acestui loc pecetluit de jertfa demnităţii eroilor neamului nostru într-un spaţiu memorial care să confrunte cunoaşterea, uimirea şi indignarea tinerelor generaţii. În mod regretabil, închisoarea de la Râmnicu Sărat se află în paragină, în pericol de prăbuşire, pentru că nu a fost supusă unui program de consolidare, fiind astfel condamnată la tăcere şi pentru deceniile viitoare.

susţin cu deplină convingere revalorizarea acestor spaţii încărcate de memoria jertfei eroilor noştri, ca fiind veritabile monumente ale spiritului neamului nostru, refuzând să rămân indiferent la prăbuşirea acestor mărturii ale rezistenţei faţă de totalitarism, în numele demnităţii umane.

Alături de închisorile de la Aiud, Gherla, Sighet sau Piteşti, închisoarea de Râmnicu Sărat, trebuie să fie parte a unui program naţional iniţiat, implementat de Ministerul Culturii şi Cultelor, de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, dar şi de alte instituţii care se vor implica în baza parteneriatului public-privat.

Pledoaria pentru recuperarea istoriei, memoriei eroilor neamului nostru poate fi privită ca fiind uşor idealistă într-o Românie care pare să supraliciteze o suită total diferită de priorităţi, uitând că fibra morală a poporului român se regăseşte tocmai în jertfa acestor oameni, iar memoria lor trebuie onorată, pentru a redescoperi adevăratele priorităţi.