Parliamentary debates

Doamna Manuela Mitrea:

"Violenţa asupra femeilor - o problemă încă nerezolvată!"

Prevederile internaţionale cu privire la drepturile omului vizează astăzi cu siguranţă şi persoanele de sex feminin.

Principiul conform căruia nici o persoană nu trebuie să aibă de suferit din pricina faptului că aparţine unui anumit sex a fost încă de la începuturi parte esenţială a declaraţiilor ONU. Totuşi, discriminarea femeilor mai continuă şi astăzi să fie o realitate peste tot în lume, femeilor fiindu-le limitate drepturi esenţiale şi fundamentale, precum dreptul la viaţă şi la integritate corporală.

Feministele critică conceptul drepturilor omului, susţinând că acesta ar viza doar societatea occidentală, şi mai ales problemele cu care se confruntă doar bărbaţii.

Prima problemă gravă este diferenţierea omniprezentă dintre sfera publică şi cea privată. În mod tradiţional, femeia este destinată sferei private, în timp ce bărbatul ocupă sfera publică.

Protecţia sferei private este unul din elementele însemnate ancorate în drepturile omului. Acest element deosebit de important a fost introdus pentru a limita puterea şi influenţa statului. totuşi, multe state se deservesc de acesta pentru a considera actele de încălcare a drepturilor omului o problemă privată, în care statul nu poate şi nu doreşte să se amestece. Violenţa asupra femeilor are loc în cea mai mare parte în sfera privată.

25 noiembrie a fost ziua internaţională pentru eliminarea violenţei asupra femeilor.

În fiecare an, lumea întreagă consideră acest subiect deosebit de important; seminare, simpozioane, talk-show-uri, mitinguri susţinute pentru a demonstra încă o dată că problema violenţei asupra femeilor nu s-a rezolvat. Numeroase cazuri devin cunoscute prin intermediul mass - mediei, însă cele mai multe rămân în anonimat.

Româncele continuă, din păcate, să se confrunte şi în secolul XXI cu destule probleme, însă dacă azi ele au drept de vot sau aspiră la egalitatea de şanse pe piaţa muncii, nu acelaşi lucru putem spune şi despre modul în care sunt tratate în familie.

Referitor la datele statistice care să evidenţieze fenomenul violenţei împotriva femeilor, româncele preferă încă să păstreze tăcere, rămânând refractare la a deschide acţiune penală atât în situaţiile de violenţă domestică, cât şi în cele în care sunt agresate în afara casei. Se estimează totuşi, pe baza celor câteva sondaje realizate în ultimii ani, că 30% deţine violenţa domestică, abuzul sexual între 5 şi 14%, iar violenţa împotriva femeii, cu toate formele ei, undeva între 40 si 60%, adică cel puţin una din două femei a trecut printr-o experienţa de abuz sau agresare fizică, sexuală ori psihologică din partea unui bărbat, cel puţin o dată în viaţa ei.

Cauzele violenţei împotriva femeilor sunt plasate în zona economicului, patologiei medicale, derutei axiologice - anomiei sociale, în mod excepţional legate de inegalitate de gen ori de sfera drepturilor umane.

Un caz cu totul neobişnuit s-a petrecut în comuna Comanda, judeţul Mehedinţi, şi a fost mediatizat într-o oarecare măsură.

În după-amiaza zilei de 6 noiembrie 2005, Popescu Alexandru Violet, de 35 de ani, într-un exces de furie a dat foc întregii familii, apoi s-a sinucis. Familia sa era formată din soţie, concubină şi patru copii. Toţi locuiau în acelaşi imobil de mai multă vreme, recidivistul nevoind să renunţe la nici una dintre femei.

În ziua dezastrului, soţia i-a spus bărbatului său că nu mai suportă regimul la care este supusă (umilinţe, bătăi) şi-l va părăsi.

Nebun de furie, criminalul le-a închis în casă pe ambele femei, pe cei patru copii ai lor, a turnat benzină în încăpere şi le-a dat foc. Apoi şi-a dat, la rândul său, foc. Un copil de 12 ani, concubina şi ucigaşul au murit asfixiaţi, restul persoanelor implicate scăpând doar cu câteva arsuri.

Se pune întrebarea dacă a fost de vină doar ucigaşul? Din păcate, o parte din vină se revarsă şi asupra femeilor, care s-au complăcut într-un asemenea regim de viaţă. Şi nu sunt puţine astfel de femei şi asemenea situaţii.

Politica românească în problema femeilor a izolat tematica şi rezolvările necesare, pasându-le unui minuscul departament guvernamental, consfinţind astfel la nivel decizional şi administrativ credinţa larg împărtăşită de români că tema discriminării ar fi una "importată", ca de altfel multe altele. Nici măcar româncele nu se consideră discriminate, după cum arată rezultatele unui studiu efectuat în ţările Europei de Est şi care plasează populaţia feminină din România pe ultimul loc între ţările foste comuniste în ce priveşte recunoaşterea discriminării la care sunt supuse, la o diferenţă extrem de îngrijorătoare, peste 10 procente!

Ca parlamentar, dar în special ca femeie, consider că a sosit momentul să facem tot ce ne stă în putinţă ca asemenea cazuri - tip Comanda - să nu mai aibă loc.

Lev Tolstoi spunea că "toate familiile seamănă una cu alta, dar fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei". Însă la fel de adevărate sunt şi afirmaţiile lui Henri Amiel că "numai prin mijlocirea familiei poţi suporta restul lumii şi poţi lucra pentru lume".

În acest sens, consider că femeile nu vor putea avea un statut corespunzător în familie şi în societate atâta timp cât statul nu se preocupă cu adevărat să le rezolve şi să le garanteze interesele, să le motiveze corespunzător.

Ca o concluzie, esenţială mai ales din perspectiva mijloacelor necesare organizării sistemului de protecţie a victimelor violenţei domestice, stă obligativitatea guvernului de a înfiinţa şi finanţa serviciile de sprijin şi protecţie pentru femeile şi copiii abuzaţi domestic.

Însă, fără un schimb "viu" de idei, principii de lucru şi experienţă, colaborare cu completare/împletire de mijloace şi resurse specifice între factorii de decizie politică şi administrativă şi iniţiativele comunitare, nu se vor obţine rezultate palpabile şi cu adevărat suportabile pentru femeile victime ale violenţei şi înspre stoparea violenţei.

În campania electorală, Alianţa D.A. a promis foarte multe, inclusiv aspecte legate de protecţia femeii, cât şi a tinerelor familii.

La un an de "guvernare portocalie", România se confruntă cu probleme mai mari decât cele de după conflagraţiile mondiale: şomaj, inflaţie, lipsa investiţiilor, violenţe de tot felul, iar concluzia este una singură: azi, majoritatea românilor nu trăiesc bine!