Parliamentary debates

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

A face politică.

Suntem o clasă politică primitivă pentru că reacţionăm primar, instinctiv, împărţim lumea în alb şi negru, oamenii în buni şi răi, uitând că, spre exemplu, în universul picturii, cea mai teribilă descoperire a fost aceea a clarobscurului, tehnica ce pune în evidenţă unele aspecte fără a le ascunde cu desăvârşire pe celelalte. Ce se întâmplă în politică? Mai exact ce se petrece în politica românească? Axioma politicii: Politica înseamnă interese a fost interpretată în fel şi chip, mai puţin în cel real, adevărat, pentru că din sumedenia de interese care pot determina o acţiune cu caracter politic, tocmai interesul general a fost cel mai adesea omis sau trecut pe plan mai mult decât secundar. Împărţirea clasei politice pe doctrine s-a făcut mai degrabă după sistemul: dacă nu încap la voi, mă duc liniştit la ceilalţi, undeva trebuie să fiu şi eu! Faptul acesta a subţiat de tot doctrinele, dacă ele au existat vreodată, sau dacă au fost cu adevărat luate în calcul şi în consideraţie.

Partidele politice de la stânga la dreapta, s-au văzut acaparate de foştii activişti de partid, singurii care ştiau de fapt ce înseamnă măcar disciplina de partid şi care au determinat, practic, evoluţia în plan doctrinar şi pragmatic a spectrului politic. Nimic rău, nimic peiorativ în situaţia aceasta, vreau doar să spun că singura doctrină care a supravieţuit este cea comunistă, prin oamenii care nu au putut să se scuture cu desăvârşire de ea şi, în felul acesta, tot ceea ce părea un efort de edificare doctrinară nu a fost decât unul de lustraţie, fără nici un efect real, căci chiar dacă nu au fost membri ai partidului comunist, locuitorii acestei ţări au trăit în plin regim politic comunist şi totalitar şi s-au îmbolnăvit fără voie, unii dintre ei, de ideea că ei şi doar ei ştiu ce trebuie făcut, cu ei şi numai cu ei începe totul, că ei şi doar ei pot determina evoluţia în bine, şi s-a văzut cum, în toate guvernele de până acum, miniştrii au crezut că sunt alfa şi omega, au distrus tot ce s-a făcut înainte pentru a o lua prosteşte de la capăt, fără o idee, fără strategie, fără noimă.

Între timp, se discută despre dezvoltare durabilă, despre strategii. Singura doctrină care a prins teribil a fost cea a îmbogăţirii cu orice preţ căci, vorba clasicului incult în viaţă, preşedintele PSD Botoşani, nu pot face politică oamenii săraci. Punct! S-au îmbogăţit, cel mai adesea peste măsură şi acum fac politică. Ce fel de politică? Aceea a banului mult şi care poate cumpăra orice. Golanii ăştia nu sunt destul de bătrâni să se retragă şi să lase măcar fiilor lor ideea de a face o politică mai curată. E drept că fiii lor s-au apucat de droguri, aşa că numai curată nu poate fi politica pe care, eventual, ar putea-o face. Suntem între ape, acolo unde este cel mai rău, acolo unde şansa de supravieţuire este minimă. Ce fac liberalii? Ce fac şi ceilalţi. Întâi se mănâncă între ei bine, pentru a uşura efortul celor care vor să-i distrugă. O fac temeinic, aproape ştiinţific, crezând că dacă apucă ciolanul puterii, la guvernare sau doar în structurile partidului, vor putea ei face lumină şi dreptate sau, ca să fim în ton, dreptate şi adevăr. Şi ne aflăm din nou în formula pe care am demonstrat-o înainte, doar ei, doar ei, doar ei.

Ce se petrece în afara lor? PSD-ul este în degringoladă, personalităţile lui nu se armonizează, fiecare încearcă să pună mâna pe puterea decizională în partid şi nu acordă nici un fel de atenţie analizei atente a reacţiei electoratului care, chiar dacă le-a dat câştig de cauză la generale, nu a făcut-o de o manieră liniştitoare, ci împărţind voturile de aşa natură încât să nu poată guverna. Şi nu guvernează. P.C.-ul este un mini partid cu pretenţii mari, oportunist, care va face jocurile celui care va avea un pas în faţă. Are un trust mediatic de invidiat şi periculos, cred că va rezista, dar nu poate fi luat în calcul decât prin prisma interesului imediat şi al compromisului uriaş care trebuie făcut. UDMR-ul este la fel, cu deosebire că această formaţiune are un electorat stabil, va fi mereu la putere urmărindu-şi interesele de grup, fapt care-l face puternic şi de luat în seamă. PD-ul este atent numai la soluţiile proprii, are în vedere înlocuirea PSD-ului în opţiunile majoritare ale electoratului şi nu precupeţeşte nimic din ceea ce îl va aduce în această situaţie. Va face orice alianţă care îi va asigura supremaţia şi va îndepărta pe oricine îi va sta în cale. PRM-ul nu este luat în calcul ca partener la guvernare de nici un partid. Deocamdată. Are un bazin cu un nucleu greu, destul de serios, dar şi cu posibilităţi de a se rarefia pe margini, fie prin înfiinţarea altor partide, fie prin treceri ale membrilor la alte partide. Din acest moment totul este posibil, atât în ceea ce priveşte prezenţa pe eşichier cât şi dispariţia.

Tot ceea ce face obiectul unor echipe de strategi trebuie să ţină cont de nevoia electoratului şi mai ales a României, în perspectiva integrării.

Cine este stânga? Cine este dreapta? Cine sunt partidele de balans? Există o posibilitate de deviere doctrinară de la stânga la dreapta? Există posibilitatea social-liberalismului, bunăoară? Toate guvernele au descoperit, adesea, chiar fără să conştientizeze, că nu se poate guverna fără soluţii liberale şi atitudini social democrate deopotrivă. Unele au fost, paradoxal, mai liberale decât chiar liberalii şi liberalii descoperă că fără acţiuni cu caracter social nu pot avea pace socială şi, ca atare, se află chiar în faţa pericolului imposibilităţii de a guverna. Este probabil că există grupuri care meditează la soluţiile politice de urmat, aidoma înţelepţilor ascunşi în străfundurile Tibetului, în acea fabuloasă şi misterioasă lume subterană care guvernează de milioane de ani lumea. Doar că, aşa cum fac înţelepţii cu pricina, nu se adresează prostimii care este lăsată să se sfâşie singură, în lupte mărunţele de gherilă, spre stupefacţia oamenilor care nu mai pricep nimic. Secretul ar putea fi personalitatea, adică acel om, acei oameni care să-şi asume responsabilitatea unei decizii care să prefigureze viitorul, unul sustenabil şi nu doar unul de mahala. Cine sunt oamenii? Unde sunt ei?