Parliamentary debates

Domnul Tudor Mohora:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Tema intervenţiei mele de astăzi se referă la lozinca "Să trăiţi bine" a Alianţei D.A. şi la rezultatele obţinute de Guvernul Tăriceanu.

După un an de activitate a Guvernului Tăriceanu este firesc ca românii să-şi pună întrebarea dacă trăiesc într-adevăr mai bine faţă de anul precedent. În fond, pentru majoritatea covârşitoare a cetăţenilor României sunt esenţiale două cerinţe : asigurarea unui loc de muncă, pe cât posibil stabil, şi, totodată, creşterea puterii de cumpărare a veniturilor lor băneşti, respectiv a nivelului de trai.

În cursul anului 2005, numărul total de salariaţi pe economie, evidenţiat în statistica oficială, a stagnat în jurul cifrei de 4,5 milioane, cu numai cca 100.000 de salariaţi în plus faţă de anul 2004. Acest rezultat este deosebit de negativ, întrucât Programul de guvernare al Alianţei D.A. avea în vedere realizarea unui număr de 4,75 milioane salariaţi, respectiv transferul unui număr de cca un sfert de milion de persoane care lucrează în economia subterană, în rândul salariaţilor cu contract de muncă, plătitori de impozite şi taxe pe venituri, precum şi de contribuţii pentru asigurările sociale de stat. Totodată, eşecul realizării acestui obiectiv evidenţiază faptul că locurile noi de muncă care au fost create nu au reuşit să le acopere pe cele desfiinţate prin licenţierile colective sau prin falimentarea unui număr important de întreprinderi.

Acest eşec este datorat pe de o parte reducerii ratei creşterii economice la mai puţin de jumătate în anul 2005 faţă de anul 2004, respectiv la cca 4 % faţă de 8,3% realizat în anul precedent, şi faţă de 5,5% prevăzut de Guvernul Tăriceanu. Pe de altă parte, eşecul a fost cauzat de întârzierea reformelor în economia reală şi proasta gospodărire a resurselor. Ca urmare nu s-a reuşit nici pe departe să se satisfacă cerinţa cetăţenilor români pentru crearea de noi locuri de muncă şi creşterea, în ansamblu, a numărului total de salariaţi pe economie.

Faptul că, în prezent, peste două milioane de români lucrează în străinătate temporar, demonstrează eşecul politicii economice, contribuind, totodată, la menţinerea unei rate relativ reduse, însă deformate, a şomajului în ţara noastră.

Un alt rezultat negativ al politicii economice în anul 2005 s-a manifestat prin realizarea celui mai ridicat nivel al inflaţiei din rândul ţărilor europene. Rata inflaţiei în decembrie 2005 a fost de 8,6% faţă de decembrie 2004, depăşindu-se sensibil previziunea iniţială de 7,5% a Guvernului Tăriceanu.

Creşterea inflaţiei a fost şi este favorizată, în continuare, de avalanşa de noi taxe şi impozite, precum şi de creşterea accelerată a preţurilor şi tarifelor la gazele naturale, la energia electrică şi termică, la carburanţi, în transportul public etc. În consecinţă, sunt create toate premisele pentru scumpirea în primele luni ale anului 2006 a preţurilor la carne, pâine, zahăr, ulei şi în general la toate produsele alimentare şi nealimentare.

Cea mai vulnerabilă parte a populaţiei, datorită politicilor economice promovate în ultimul an de Guvernul Tăriceanu, a fost cea cu venituri mici şi modeste.

Semnificativ în această privinţă apare discrepanţa între veniturile pensionarilor de asigurări sociale de stat şi cele ale salariaţilor. Astfel, cu toate că pensiile au fost indexate cu 3% încă de la începutul anului 2005, iar în cursul anului au fost finalizate 4 etape de recalculare a pensiilor, în luna noiembrie 2005, pensia medie nominală de asigurări sociale de stat a fost de numai 274 lei noi, în creştere cu 8,7% faţă de noiembrie 2004. Pensia medie reală datorită inflaţiei nu a înregistrat însă nici o creştere. Pensia medie realădin luna noiembrie 2005reprezintă numai 57,3% faţă de nivelul avut în octombrie 1990, ceea ce evidenţiază sărăcirea acestui segment important al populaţiei. Această tendinţă rezultă şi din raportul între pensia medie şi câştigul salarial mediu brut pe economie de 51,6% în octombrie 1990, care în noiembrie 2005 s-a redus aproape la jumătate, respectiv la numai 26,9%.

Câştigul salarial mediu net pe economie în noiembrie 2005 a fost de 774 lei noi, în creştere cu 23,8% faţă de noiembrie 2004. Ţinând seama de inflaţie, creşterea reală a fost de numai 13,9%. Cu toate acestea, nivelul câştigului salarial mediu real pe economie reprezintă numai 83,5% faţă de octombrie 1990. Totodată, ţinând seama de faptul că cca. 80% din numărul total de salariaţi pe economie se află la sau sub nivelul câştigului salarial mediu net pe economie, se produce o puternică polarizare în rândul salariaţilor în favoarea celor cu salarii mari.

Ridicarea nivelului salariului minim brut pe ţară la 330 lei noi începând cu luna ianuarie 2006, respectiv cu numai 6,5%, ceea ce probabil nu va acoperi nici rata inflaţiei pe anul în curs, va contribui, de asemenea, la accentuarea fenomenului de polarizare a întregii societăţi româneşti. De altfel, acest nou nivel al salariului minim reprezintă numai 58% din nivelul unui trai minim decent pentru o persoană adultă activă din mediul urban, care în prezent este evaluat la 570 lei noi.

Discrepanţa din ce în ce mai mare între cei bogaţi şi opulenţa pe care aceştia o afişează faţă de cei mulţi şi săraci caracterizează polarizarea societăţii româneşti în această etapă. Ea evidenţiază, de asemenea, lipsa unei pături de mijloc cât de cât consistente, în măsură să asigure un anumit echilibru între extreme. Adâncirea acestui fenomen poate conduce la dezechilibre, în măsură să stopeze sau chiar să compromită aplicarea unor reforme economice.

La începutul noului an 2006, lipsa de perspective privind crearea de noi locuri de muncă şi de creştere în ansamblu a numărului total de salariaţi pe economie, eşecul scoaterii la suprafaţă a celor ce lucrează în economia subterană, inflaţia şi declinul puterii de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei pe fondul încetinirii semnificative a creşterii economice, toate la un loc sunt de natură să dea un răspuns negativ la rezultatele obţinute prin aplicarea lozincii Alianţei D.A. "Să trăiţi bine".

Guvernul Tăriceanu ar trebui să prezinte în faţa Parlamentului României modalităţile concrete de soluţionare a gravelor probleme pe care le ridică insuccesul aplicării în practică a lozincii "Să trăiţi bine", precum şi a politicilor sale economice şi sociale.

Dezbaterea unor astfel de probleme de majoră importanţă pentru cetăţenii României ar putea contribui la găsirea unor soluţii viabile.