Parliamentary debates

Domnul Ioan Stan:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Intenţionez astăzi să vă reţin atenţia pentru a aprecia împreună actualitatea de necontestat a acelei expresii care ne spune că "pe dinafară este vopsit gardul şi înăuntru-i leopardul". O fi expresia nu prea academică, dar tare mai este adevărată şi tare ne mai lovim de adevărul ei la fiecare pas.

Având convingerea că la fel se întâmplă în toată ţara, vă voi vorbi despre judeţul Suceava, ale cărui probleme îmi sunt permanent în atenţie.

După o evoluţie cert pozitivă a indicatorilor sociali şi financiari ai activităţii economice în judeţ, în perioada 2000-2004 şi argumentez - cifra globală de afaceri a evoluat de la 16.021 miliarde lei în anul 2002 la 63.979 miliarde lei în anul 2004, an în care profitul obţinut de firmele sucevene a fost de 3.090 miliarde lei - pe primele 11 luni ale anului 2005, datele statistice relevă o scădere cu 23,8 % a volumului cifrei de afaceri în unităţile industriale cu formă de proprietate majoritar privată şi cu 10,4 % în întreprinderile cu formă de proprietate majoritar de stat. Nivelul indicelui producţiei industriale în luna noiembrie 2005, comparativ cu luna noiembrie 2004, reflectă scăderea volumului producţiei industriale cu 23,9 % în industria energiei electrice, termice, gaze şi apă caldă.

Exportul de mărfuri din judeţul Suceava s-a cifrat în anul 2005 la 170 milioane de euro, valoare cu 22 % mai mică decât în anul 2004. Acest trend descendent al exporturilor s-a menţinut pe tot parcursul anului 2005 din cauza lipsei unei strategii coerente privind încurajarea exportatorilor de a face export şi de a contribui astfel la echilibrarea balanţei de plăţi externe. În acelaşi timp, valoarea importurilor a crescut în aceeaşi perioadă cu 1 % faţă de anul precedent. În condiţiile creşterii valorii importurilor şi scăderii valorii exporturilor, judeţul Suceava a înregistrat anul trecut un deficit comercial de 37,8 milioane de euro, în timp ce în anul 2004 s-a înregistrat un excedent comercial de 12 milioane de euro.

Această îngrijorătoare evoluţie continuă în anul 2006, când acumulările negative determină estimarea falimentării întreprinderilor mici şi mijlocii la cote alarmante.

Şi cum ar putea fi altfel când creşterea continuă a costurilor de producţie în contextul regresului economic general, creşterea nivelului de impozitare, nerealizarea promisiunilor guvernamentale, chiar asumate prin tot felul de protocoale, a obligat şi va obliga, în continuare, la restrângerea activităţii agenţilor economici, însoţită în mod inerent de reducerea numărului de angajaţi, la scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, care va determina scăderea cifrei de afaceri a firmelor implicate în comerţ, la deprecierea stării de sănătate a angajaţilor cu repercusiuni asupra calităţii muncii lor şi, implicit, asupra rezultatelor economice la locurile lor de muncă.

Sunt, cred, toate acestea suficiente motive de reală îngrijorare cu privire la viitorul pe care ni-l garantează actuala guvernare, suficiente probleme care ar trebui să primeze în agenda de lucru a temporarilor diriguitori ai destinelor româneşti, dacă ea există, şi arhisuficiente argumente că leopardul din spatele gardului vopsit portocaliu stă gata să ne înfulece, dacă putem accepta aceasta.

Eu cred că nu putem!