Parliamentary debates

Domnul George Ionescu:

"144 de ani de la adoptarea primei Constituţii a României"

Constituţia este legea supremă într-un stat. Ea reglementează principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor şi autorităţile publice fundamentale.

Pe 1 iulie se împlinesc 144 de ani de la adoptarea şi intrarea în vigoare a primei Constituţii a României, considerată una din cele mai democratice constituţii din Europa acelor timpuri.

La acea dată, Adunarea Constituantă a votat şi adoptat o nouă constituţie, inspirată din constituţia belgiană din 7 februarie 1831, adaptată la realităţile vieţii româneşti.

Deşi România în acel moment se afla sub suzeranitatea Imperiului Otoman şi garanţia colectivă a celor şapte mari puteri, acest lucru nu reieşea din prevederile Constituţiei din 1866. Primul articol al legii supreme a consacrat caracterul indivizibil al statului român: "Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de România".

Constituţia cuprindea opt titluri, fiind prima constituţie internă românească, de factură liberală. Aceasta proclama suveranitatea naţională, instituia principiul separării puterilor în stat (puterea executivă era încredinţată Domnului, cea legislativă Domnului şi parlamentului bicameral, puterea judecătorească era încredinţată tribunalelor şi curţilor), stabilea libertăţi şi drepturi cetăţeneşti, dar şi responsabilitatea ministerială. Ea includea un sistem electoral bazat pe votul cenzitar (persoanele puteau vota pe baza unei sume de bani plătite), alegătorii fiind împărţiţi în patru colegii electorale, în funcţie de venit, profesie şi demnităţi deţinute.

Ca şi formă de guvernământ, România s-a transformat într-o monarhie ereditară, pe linie bărbătească, condiţia fiind aceea a adoptării religiei ortodoxe. Prerogativele Domnului erau numeroase: numeşte şi revocă miniştrii, are drept de graţiere şi de amnistie politică (însă acesta nu se aplică în cazul miniştrilor), numeşte şi confirmă în toate funcţiile publice, are drept de a bate monedă, acordă distincţii şi decoraţii, este şeful suprem al armatei, are dreptul de a dizolva Parlamentul, sancţionează şi promulgă legile, dispune de dreptul de veto. În constituţie era prevăzut în mod expres că "Domnul nu are alte puteri decât acelea date lui prin Constituţie".

Guvernul avea ca sarcini prezentarea proiectelor de legi către Parlament şi punerea în practică a legilor votate de Parlament. Parlamentul reprezenta puterea legislativă şi era format din Senat şi Camera Deputaţilor.

Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti erau şi ele prevăzute în Constituţia din 1866: libertatea conştiinţei, a învăţământului, a presei, a întrunirilor şi asocierilor. Constituţia garanta inviolabilitatea persoanei şi a domiciliului şi interzicea pedeapsa cu moartea, confiscarea averii şi asigura secretul corespondenţei.

Prima Constituţie a României îl confirmă pe Carol I ca Domn, aceasta fiind considerată şicea mai importantă realizare a regimului lui Carol I. Constituţia din 1866 a suferit modificări în anii 1879, 1884, 1917, cele mai importante fiind cele din 1918, ca urmare a desăvârşirii statului naţional unitar român.

Constituţia din 1866 a reprezentat primul pas în crearea României moderne şi democratice, fiind cea mai longevivă constituţie. Ea a avut aplicabilitate până la intrarea în vigoare a Constituţiei din 1923, perioadă de timp în care în societatea românească s-au produs importante transformări industriale şi economice.

Actuala Constituţie a României a fost adoptată în 1991, fiind modificată în 2003.