Parliamentary debates

Domnul Neculai Răţoi:

"Ză eşec ăf ză recensământ" 2011

A-ncercat biata putere portocalie să facă şi ea o treabă teoretic bună, şi i-a ieşit ca de obicei - adică exact ca lui Richelieu! Căci, dacă ar fi să ne luăm după epitaful de pe mormântul său, lui Richelieu i-a ieşit mai mult răul decât binele: binele l-a făcut rău iar răul l-a făcut bine...

După cum era de aşteptat pentru un lucru pregătit de mântuială, recensământul a-nceput cu piciorul greşit, încă din prima zi mulţi recenzori renunţând la activitate întrucât nu-i anunţase nimeni că riscă să piardă ajutoare de şomaj, pensii şi alte indemnizaţii pe care le primeau anterior. Iar pentru toată această confuzie şi bulibăşeală generală s-au aruncat pe apa Sâmbetei aproximativ 200 de milioane de lei şi n-a fost scos ţap ispăşitor decât cărătorul de palavre al INS-ului, întrucât omul a opinat, pe bună dreptate, că n-ar fi normal ca să se ceară şi CNP-ul, mai ales că deja se cunoştea numele celui recenzat şi există baze de date care corelează numele cuiva cu CNP-ul său, iar statisticile ar trebui să fie anonime.

Cât de bine au fost pregătiţi recenzorii s-a văzut chiar în primele zile, când destui dintre aceştia au început, plini de un zel cu aspect foarte portocaliu, să numere de zor găinile prin curţi şi dinţii lui Azor, fugăreau guiţătorii prin coteţe, ori căutau gânsacii de ouă, ca să ştie unde-i încadrează... S-au mai reliefat şi confuzii grave între religii şi confesiuni. Ba s-a ajuns până într-acolo încât, când un cetăţean s-a declarat ateu, a tăbărât recenzorul să-l convingă să nu declare asta, ci altceva, iar a doua zi îi bătea popa la uşă cu propaganda ca să facă un nou prozelit...

În urma heirupismului cu care a fost făcut acest recensământ în care nu ştia stânga ce face dreapta, nu ar fi deloc imposibil să descoperim probabil că, în scripte, am mai rămas doar vreo 17 milioane, pe de-o parte, iar pe de altă parte, pe site-ul INS-ului să aflăm că suntem vreo 25 de milioane prin România şi încă vreo 8-9 milioane p-afară, ca să aibă de unde să iasă milionul promis de Baconschi. Să nu ne mirăm atunci că, o putere care nu este capabilă să ducă nimic până capăt, nici măcar să ne numere, fie şi cu aproximaţie, reuşeşte să spună că am ieşit din recesiune cu o precizie la a doua zecimală? Apropo: că acum a plecat şi Nokia, cum a rămas cu ieşirea din recesiune, că vedem că s-a abandonat lauda cu treaba asta? INS tace, prietenii ştiu de ce...

În urma recensământului acesta, n-ar fi iarăşi nicio mirare ca să ne trezim acasă din nou cu tot felul de scrisori prin care să fim felicitaţi că am ieşit de doi ani şi trei luni la pensie, că am împlinit 90 de kilograme ori mărimea 42 la pantof, sau că bucătăria noastră taman ce a făcut 15 metri pătraţi, totul acompaniat de poza unui personaj rânjindu-şi fasolea de pe un calendar aflat, şi el, într-o sacoşică musai portocalie, alături de-un kil de castraveţi putrezi, decontaţi însă de cineva drept donaţie, ca să se scadă de la impozite...

Dar nu e primul lucru pe care-l atinge actuala putere şi-l face praf: dacă vă amintiţi, de două ori a dat FMI-ul prognoze economice favorabile României, de două ori a avut grijă guvernarea actuală ca să nu fie aşa! Şi, cu toate astea, virusul portocaliu vrea să se eternizeze la putere, foarte mulţi din membrii săi marcanţi comportându-se ca şi cum s-ar afla deja zei în Olimp. Scara lor de valori este atât de inversată încât chiar au ajuns să creadă că, cu cât mai mult rău fac, cu atât merită mai mult ca să stea cocoţaţi la cârma ţării. Iată ce-nseamnă să fii mai mult decât nepregătit pentru actul de guvernare, iată ce-nseamnă să încropeşti un executiv pe oricare alte criterii decât cele de competenţă. Iată că "ză eşec ăf ză recensământ" 2011 a adus ultima dovadă a faptului că actuala putere este un accident al istoriei şi, ca la orice accident, trebuie depuse toate eforturile pentru a repune situaţia pe făgaşul ei normal, cu orice preţ!