Parliamentary debates

Domnul Iulian Claudiu Manda:

"O iubire alb-albastră"

Din 1964, anul în care Universitatea Craiova a promovat în Divizia A, toate cele 41 de începuturi de campionat au fost promiţătoare, dar nici unul nu se compară cu ultimul debut. Acesta din urmă are o miză foarte importantă - revenirea în primul eşalon competiţional.

Acesta este principalul obiectiv al clubului fanion al oltenilor, după o lungă perioadă în care echipa se bătea pentru titlul de campioană sau pentru Cupa României. Aceste clipe nu au fost puţine, ei câştigând de patru ori titlul de campioni ai României şi de şase ori Cupa României.

Universitatea Craiova s-a dovedit o deschizătoare de drumuri atunci când devenea prima echipă studenţească din Europa care câştiga un campionat intern sau atunci când devenea prima echipă de club din România care a rupt barierele şi a asaltat piscul ierarhiilor europene, cumva surprinuzător, o provincială lipsită de sprijinul familiei Ceauşescu. Idolatrizarea echipei a creat un fenomen de masă şi imortalizat în memoria microbiştilor sub numele sugestiv de "Craiova Maxima". Formaţia din Bănie rămâne în istoria fotbalului românesc drept prima echipă care a reuşit în perioada postbelică să se califice în semifinalele unei competiţii internaţionale.

Universitatea Craiova nu este doar o echipă de fotbal, ea este o stare de spirit, un simbol, un ideal. Asta e Craiova!

După o retrogradare în eşalonul secund al fotbalului românesc, Universitatea Craiova reuşeşte să se reorganizeze dând speranţe suporterilor înfocaţi care la fiecare meci iau cu asalt tribunele templului fotbalistic oltean "Ion Oblemenco".

Rezultatele favorabile ale acestui început de campionat, din şase meciuri disputate, oltenii reuşind să le câştige pe toate fără să primească nici un gol şi marcând 12, vin să întărească declaraţiile conducătorilor olteni de a reveni în Divizia A şi de a forma o echipă competitivă pentru viitorul sezon.

Andrei Ionescu are 17 ani şi se spune despre el că va fi noul Balaci. Căpitanul Mădălin Ciucă nu e încă Ştefănescu, dar ar putea deveni un fundaş central bun. Dănănae nu e Negrilă, însă e peste Buhuş, soluţia de pe flancul drept cu care oltenii s-au dus în "B".

Nici irakianul Jaber nu e Cămătaru, nici Daniel Orac nu e Cîrţu, şi nici Săceanu, pilonul liniei de mijloc, nu e Donose. Dar, luaţi în parte, fiecare înseamnă mai mult decât soluţiile costisitoare cu care s-a retrogradat.

Rezultatele Universităţii de până acum dovedesc încă o dată, dacă mai era nevoie, că oltenii sunt ambiţioşi şi nu se lasă doborâţi şi în situaţia în care sunt nevoiţi să joace în divizia inferioară a fotbalului românesc.

S -a dovedit că uneori este nevoie de un pas în spate pentru a te reorganiza şi a putea reveni în forţă acolo unde îţi este locul. "Ce nu te omoară te întăreşte" lucru ce pare să fie valabil şi pentru echipa favorită a oltenilor.

Propunându-şi promovarea, conducerea clubului Universitatea Craiova încearcă până acum cu succes realizarea acestui obiectiv. Ulterior se urmăreşte achiziţionarea a trei-patru fotbalişti de valoare lângă nucleul de acum, pentru ca Universitatea să aibă un loc care, astfel completat, să fie între primele patru din ţară. Un alt obiectiv este şi realizarea unei baze sportive pentru copii şi a unui stadion propriu pentru Universitatea, la fel ca în Occident, fără pistă, cu o capacitate de 25-30 mii de locuri.

Aceste planuri trebuie susţinute şi încurajate de toţi suporterii olteni, pentru că ele au un numitor comun, şi anume renaşterea Universităţii Craiova şi revenirea la ceea ce a fost cândva "o iubire alb-albastră".

În numele craiovenilor, felicitări echipei şi conducerii clubului, dar nu în ultimul rând suporterilor care au arătat că spiritul fotbalistic oltean va dăinui şi va fi respectat de orice adversar.