Parliamentary debates

Domnul Vasile Puşcaş:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Daţi-mi voie ca în actualul context, caracterizat prin apropierea momentului aderării României la Uniunea Europeană, să revin asupra unui subiect pe cât de important (nu numai pentru realizarea realei reforme politice şi instituţionale româneşti, dar şi pentru îndeplinirea criteriilor de aderare la spaţiul comunitar european), pe atât de ocolit.

Este vorba, doamnelor şi domnilor colegi, despre statul de drept în România de azi.

Sunt frecvente, de multe ori demagogice şi ajunse în derizioriu, discuţiile purtate în prezent asupra acestui subiect. Din anii '90 şi până acum s-au desfăşurat numeroase seminarii, dezbateri etc. S-au iniţiat numeroase proiecte de reformare a instituţiilor, politicilor şi legislaţiei pentru ca această sintagmă, ce poate părea abstractă pe alocuri, să funcţioneze şi în România.

Conceptul statului de drept circulă încă din antichitate, când filosofii aparţinând şcolii sofiste greceşti au iniţiat ideea fundamentării statului de drept, pe lege. Uniunea Europeană a condiţionat apartenenenţa la această organizaţie, în primul rând, pe acest criteriu, al unui stat care funcţionează şi îşi exercită prerogativele pe baza legii. Legea, aşa cum este ea înţeleasă în concepţia statului de drept, înseamnă ordine constituţională (lege supremă), care să legitimizeze, fundamenteze, argumenteze, orienteze şi să conducă întreaga activitate a instituţiilor statului. De asemenea, înseamnă o aplicare riguroasă a principiului separaţiei puterilor în stat precum şi o delimitare clară între atributele instituţiilor statului şi cele ale partidelor politice.

Ce s-a întâmplat în prezent în România? Cel mai succint, am putea răspunde prin spusele ministrului german pentru afaceri europene Günter Glosser, care s-a aflat la sfârşitul lunii august a.c. în România. Cităm din declaraţiile de presă ale reprezentantului viitoarei preşedinţii a Uniunii şi, în acelaşi timp, al unuia dintre statele membre UE care nu a ratificat Tratatul de Aderare a României şi Bugariei la UE: "Actele arbitrare din partea statului şi a poliţiei sunt de neacceptat. Infracţiunile trebuie urmărite în Justiţie indiferent de statutul făptuitorului. Existenţa unor judecători imparţiali trebuie garantată. (...) Multe companii se plâng de incertitudinea legală, chiar de acte arbitrare. Companiile ar fi mult mai dispuse să lucreze şi să investească în România dacă aşteptările lor legitime privind statul de drept ar fi împlinite. România ar trebui să implementeze de urgenţă reformele necesare pentru a deschide acest potenţial neutilizat". (Vezi "Cotidianul", 31 august 2006, "Germania flutură salvgardarea.)

Deşi se pune des în discuţie problema reformării sistemului politic, a sistemului instituţional guvernamental şi juridic, se menţin barirere care împiedică funcţionarea mecanismelor statului de drept, iar anul 2005 a fost irosit într-o competiţie absurdă şi ineficientă pentru satisfacerea intereselor de grup şi de moment şi mai mult de jumătate din anul 2006 a trecut înregistrând semnale de alarmă din ce în ce mai îngrijorătoare din partea partenerilor europeni. Instituţiile cele mai importane ale statului - Parlamentul, Guvernul - sunt cotate cu cele mai joase rate de încredere - şi nu numai din partea cetăţenilor români, dar recepţionăm în fiecare zi semnale de acest gen din partea celor care, la Bruxelles şi în capitalele europene, lucrează pentru a găsi soluţii cât mai viabile pentru ca România să devină stat membru al UE, la 1 ianuarie 2007. Domenii care, la încheierea negocierilor, în decembrie 2004, erau văzute ca fiind pe deplin în concordanţă cu standardele Uniunii, nemairămânând de făcut decât implementarea deciziilor deja luate, acum prezintă semne de întrebare, motive de îngrijorare, steguleţe galbene şi chiar roşii. Experţii europeni însărcinaţi cu monitorizarea pregătirii României pentru aderare nu mai ştiu ce expresii să mai folosească pentru a reda cât mai puţin îngrijorător realitatea politico-insituţională rămânească, tocmai pentru a proteja România de vârtejul apelor deja tulburi în unele state membre.

Reforma insituţională, implementarea angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană, respectarea normelor legislative româneşti şi europene în vigoare şi, cel mai important, funcţionarea firească a statului de drept, în condiţiile respectării criteriilor politice ale Uniunii, ar trebui să fie linii directoare ale politicilor româneşti în contextul aderării la Uniunea Europeană.

Sper ca acum, în al doisprezecelea ceas, instituţiile statului şi partidele politice să înţeleagă necesitatea unei modificări profunde a atitudinii faţă de procesul de aderare la UE şi să poată să se raporteze corect şi concret la genda reală a cetăţeanului român, contributorul net la efortul integrării României în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.