Parliamentary debates

Domnul Paul Magheru:

Declaraţie politică intitulată "Primăvara nemulţumirilor sociale"

Acest început de primăvară scoate la iveală durerile ascunse ale ţării uitate îndărătul perdelei de fum care mai degrabă scoate în evidenţă hidoşenia luptei acerbe pentru putere, decât o ascunde.

Alianţa D.A. agonizează public, de luni de zile, prelungind, de dragul ciolanului guvernamental, un deznodământ previzibil, în vreme ce liderii partidelor parlamentare fac potecă la Cotroceni, pentru aşa-zise consultări cu un preşedinte care înţelesese, în prealabil, să reteze orice punte de dialog cu clasa politică. Şi de această dată, excepţie a făcut Partidul România Mare, consecvent atitudinii sale clare faţă de Traian Băsescu şi faţă de încălcările repetate ale atribuţiilor sale constituţionale şi ale statutului de şef al statului.

În veme ce la Bucureşti, în beţia fără margini a setei de putere, se fac şi se desfac guverne, ţara este cuprinsă, de la un capăt la altul, de protestele muncitorilor. Prea ocupaţi de scandalurile lor interminabile, membrii coaliţiei guvernamentale au dat uitării problemele reale ale oamenilor simpli. Ieşiţi din iarnă, aceştia s-au trezit într-o Românie europeană doar formal. În fond, problemele cetăţenilor s-au adâncit şi răbufnesc, acum, indicând o stare de lucruri mult mai gravă decât este percepută de cei îndrituiţi. La Braşov, Făgăraş, Sinaia, Drobeta Turnu-Severin şi în alte câteva locuri au avut loc, în ultimele săptămâni, proteste ale muncitorilor, totul culminând cu revolta violentă de la Galaţi. Dispreţul patronatelor şi indiferenţa autorităţilor au generat o nemulţumire care riscă să se amplifice în perioada următoare, dacă factorii răspunzători nu se vor implica în dezamorsarea acestor adevărate bombe sociale, care au căpătat un contur tot mai clar sub guvernarea portocalie.

O dată cu primăvara au reînceput capriciile naturii, mii de oameni stând cu sufletul la gură de teama inundaţiilor. Este vie, încă, amintirea dureroasă a satelor rase de pe faţa pământului, anii trecuţi. Din păcate, memoria colectivă nu include şi memoria autorităţilor, altfel n-ar fi retorică întrebarea: ce s-a făcut pentru evitarea unor eventuale noi dezastre naturale?

La rândul lor, instituţiile publice au rămas, în marea lor majoritate, în pofida drapelelor europene pe care le-au arborat, aceleaşi focare de birocraţie absurdă şi de corupţie neruşinată, în faţa cărora cetăţeanul se duce tot mai neîncrezător şi din care iese tot cu problemele nesoluţionate şi la fel de umilit cum a fost de când se ştie de funcţionari incompetenţi şi aroganţi.

Iată numai câteva din problemele care brăzdează viaţa românului, de la contactul cu autorităţile, până la cel cu natura. Asupra acestor fapte concrete, ce-şi cer imperativ remedierea, ar trebui să se concentreze atenţia Executivului şi a coaliţiei guvernamentale, nu să se irosească în dispute sterile în jurul ciolanului. Cu atât mai mult cu cât se apropie scadenţa acestui regim haotic şi ineficient, care a uitat că are de gestionat o situaţie social-economică dificilă.