Parliamentary debates

Domnul Ion Stan:

"Compromiterea puterii judecătoreşti, a autorităţilor ordinii şi securităţii publice - o stare de fapt, consecinţă a crizei ca doctrină politică a aleşilor poporului român"

Ce suntem noi, aleşii naţiunii, atunci când asistăm pasivi la prăbuşirea în negura totalitarismului a instituţiilor ordinii şi securităţii publice, când tolerăm practici şi evoluţii periculoase în procedurile de aplicare a legii, când vedem abuzul împotriva libertăţii cetăţeanului şi încălcarea demnităţii umane şi, pe deasupra, toate acestea transmise în direct, zile la rând, de reporteri nespecializaţi în domeniile apărării libertăţilor individuale şi ale activităţilor de impunere a legii, a căror prestaţie, în consens cu politicile editoriale, fac jocul celor interesaţi în a înspăimânta şi teroriza o naţiune?

Complici şi favorizatori deghizaţi în parlamentari, asta suntem!

Săptămâna trecută s-au comis abuzuri de neimaginat. Parchetul, poliţia şi justiţia şi-au dat mâna şi au declanşat o operaţiune scandaloasă de ridicare şi reţinere a unui cetăţean român, într-o regie de film cu mari gangsteri şi criminali periculoşi, transmis în direct, pe care justiţia, în prima instanţă, a validat-o cu o motivare care substituie dreptul cu interesul politic de moment al demnitarului suprem, care a dorit să comute atenţia opiniei publice de la nişte scandaloase afaceri de familie către "un nou om al zilei" şi o nouă criză.

Cetăţeanul român în cauză nu a luat viaţa nimănui, nu a săvârşit crime împotriva securităţii naţionale, nu a fost învinuit de tâlhărie şi nici de viol, nu s-a dus să arunce grenade peste gardul Palatului Cotroceni şi nici nu a tăiat cablurile de alimentare cu curent electric ale Palatului Victoria, în vecinătatea căruia îşi are reşedinţa în Bucureşti. Dimpotrivă, este preşedintele unui partid, un important contribuabil, capul unei familii respectate, patron al unui important club de fotbal, un bun creştin-ortodox, ctitor de aşezăminte bisericeşti şi autor a numeroase acte de caritate.

Nu este, însă, mai puţin adevărat că persoana publică în a cărei demnitate s-a intrat cu cizmele agenţilor forţei publice a avut temeritatea să-i facă anumite reproşuri agentului suprem al apărării demnităţii românilor, preşedintele Traian Băsescu.

După ce o ţară întreagă a văzut ce mostre de "stat de drept" şi "justiţie imparţială", de dispreţ al demnităţii şi desconsiderare a drepturilor fundamentale i-au fost administrate, cu ură şi sete de răzbunare, binecunoscutei persoane publice, puţini mai sunt cetăţenii acestei ţări care să nu se teamă pentru libertatea lor.

În numele demnităţii umane, consacrate de primul articol al Constituţiei României ca valoare supremă şi, deci, intangibilă, somez următoarele autorităţi publice, prin miniştrii şi şefii lor, Ministerul Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti, procurorul-general de pe lângă Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ministrul administraţiei şi internelor şi inspectorul general al poliţiei să prezinte Parlamentului temeiurile constituţionale în a căror bază, prin norme şi proceduri interne ale sus-numitelor instituţii, este anulată garantarea demnităţii umane proclamate de primul articol al Constituţiei României, respectiv:

1. Temeiul legal al reţinerii persoanelor în prezenţa presei, cu scenariul şi evidenta regie de montare a unei mediatizări negative, puternic intruzive în viaţa familială şi privată.

2. Actul normativ cu sediul procedurii de reţinere a unei persoane.

3. Cine aprobă şi în ce condiţii reţinerea unei persoane? Ce documente se întocmesc privind modul de acţiune la o reţinere?

4. Cine şi pe ce bază dispune compunerea şi tăria efectivelor şi dotările echipei operative care efectuează reţinerea?

5. Cine şi cu ce scop anunţă presa să însoţească echipa operativă de reţinere şi care sunt criteriile după care sunt alese persoanele a căror demnitate trebuie lovită prin orchestrarea, declanşarea concomitentă a campaniei de presă?

6. Există o procedură standard privind reţinerea? Prevede aceasta prezenţa presei?

7. Există prevederi ale procedurilor de reţinere care să oblige la:

7.1. Respectarea prezumţiei de nevinovăţie;

7.2. Comunicarea motivului reţinerii în prezenţa unui avocat;

7.3. Nefolosirea practicilor de reţinere prin care persoana în cauză să fie lezată în demnitate, reputaţie şi dreptul la imagine, viaţa familială şi privată.

Poporul care ne-a trimis să-l reprezentăm în Parlament are trista experienţă a poliţiei verzi, legionare, şi a poliţiei roşii, comuniste. Oricât au fost de temute şi urâte poliţiile verde şi roşie, poliţia cagulelor negre este pe cale să-şi depăşească predecesoarele.

Nu avem nevoie de telejustiţie. Telejustiţia, acest spectacol al decadenţei valorilor dreptului şi democraţiei, nu face altceva decât să compromită puterea judecătorească şi să adeverească obedienţa care-i anulează independenţa.

Fac apel la colegii deputaţi din comisiile cu atribuţii de control şi supraveghere în domeniile activităţii poliţiei, apărării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, cercetării abuzurilor şi corectării insuficienţelor legislative să ia act oficial de necesitatea curmării abuzului şi restabilirii ordinii şi a legii în ceea ce priveşte garanţiile constituţionale ale demnităţii omului şi libertăţii individuale.