Zanfir Iorguş
Zanfir Iorguş

Sittings of the Chamber of Deputies of March 9, 2010

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.30/2010
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of March 9, 2010

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.64 Zanfir Iorguş - declaraţie politică referitoare la "Tratatul de la Lisabona - calea către o Europă modernă";

 

Domnul Zanfir Iorguş:

"Tratatul de la Lisabona - calea către o Europă modernă"

Pe data de 25 februarie 2010, s-a desfăşurat la Parlamentul European dezbaterea "Aplicarea Tratatului de la Lisabona, o viziune românească" ce a avut drept obiect principal de discuţie impactul Tratatului de la Lisabona asupra procesului decizional din România, precum şi asupra instituţiilor implicate direct în acest proces.

Aşa după cum bine ştim, după ani de zile de reforme şi negocieri mai mult sau mai puţin reuşite, Uniunea Europeană a intrat în 2010 cu haina nouă a Tratatului de la Lisabona şi cu speranţa că Bruxelles-ul, pentru prima oară, va avea puterea şi capacitatea de a juca un rol esenţial pe scena globală.

Dincolo de istoricul complicat al procesului de reformă început în 2001, de trecerea de la proiectul de constituţie europeană la modificarea tratatelor în vigoare, ceea ce trebuie reţinut este câştigul obţinut de Europa şi cetăţenii săi odată cu Tratatul de Reformă. Sintetizând eforturile politice, diplomatice şi juridice, anii de reflecţie, conferinţele interguvernamentale şi miile de pagini de tratate, declaraţii şi protocoale, se poate spune că Uniunea Europeană s-a pregătit să devină mai eficientă, raportat la provocările mondializării, şi mai democratică în raport cu reprezentarea intereselor cetăţenilor săi.

În ianuarie 2009, atunci când, în urma unor neînţelegeri cu Ucraina, Moscova a hotărât să oprească furnizarea de gaze naturale, lăsând să tremure, la propriu, o întreagă Europă, semnalul a fost cât se poate de sonor: Uniunea Europeană avea nevoie de o voce cât mai puternică pe plan extern, care să poată să negocieze şi să gestioneze situaţiile dificile, în interesul tuturor statelor membre. Era nevoie de ceva mai mult pentru ca Europa în sine, să fie o prezenţă juridică vizibilă pe scena internaţională. Însă, acel ceva exista deja - Tratatul de la Lisabona putând oferi câteva garanţii necesităţii europene de a fi mai mult decât o aglomerare birocratică de interese economice.

Prin prevederile Tratatul de la Lisabona s-a conturat o nouă arhitectură instituţională. Tratatul nu înlocuieşte însă voinţa politică a liderilor europeni, necesară pentru ca prevederile textului să fie transpuse în practică. Europa va avea doar pârghiile pentru a fi mai puternică, pentru a fi modernă, eficientă şi democratică, iar acestea trebuie doar folosite, şi nu impuse.

Pentru a menţine libertatea, securitatea şi prosperitatea pe tot continentul, Uniunea Europeană trebuie să joace un rol cât mai activ pe scena mondială. Din perspectiva globalizării, statele membre nu pot face faţă singure unor provocări precum asigurarea rezervelor de energie, schimbările climatice, dezvoltarea durabilă, competitivitatea economică şi terorismul. Uniunea Europeană, văzută ca un întreg, este singura care poate oferi soluţii la aceste probleme.

În acest context, pentru ca România să îşi consolideze poziţia în cadrul Uniunii Europene, este nevoie ca instituţiile statului să se adapteze noilor modificări aduse de către acest Tratat, iar o reformare a Parlamentului este absolut necesară. Potenţialul încă nevalorificat al ţării noastre poate contribui la construcţia viitorului Europei Unite şi al nostru, iar viziunea românească privind locul şi interesele noastre în cadrul Uniunii nu trebuie să rămână numai la stadiul de provocare, şi aceasta cu atât mai mult cu cât, în acest moment, ne aflăm în faţa unei şanse istorice de a influenţa procesul decizional în Uniune.