Parliamentary debates

Domnul Vasile Mocanu:

"Premierul Călin Popescu Tăriceanu se joacă".

N-am avea nimic împotriva acestui lucru dacă noua pasiune a şefului Executivului n-ar fi joaca de-a justiţia, partenerul de joc n-ar fi Dinu Patriciu, iar printre spectatori nu s-ar afla o mulţime de procurori, ba chiar şi un ministru al justiţiei.

Grav este şi faptul că primul-ministru recidivează. A fost mai întâi un telefon dat procurorului general, Ilie Botoş. Motivul? Primul ministru dorea să afle neîntârziat amănunte despre acuzaţiile care i se aduc lui Dinu Patriciu, luat în vizor de către procurorii anticorupţie. A urmat, nu mult după aceea, o întâlnire faţă-n faţă cu Dinu Patriciu, chiar la Palatul Victoria, la care a fost invitată şi Monica Macovei, ministrul justiţiei.

Ambele cazuri denotă imixtiunea periculoasă a politicului în actul de justiţie. În ultimul an, am asistat la prea multe momente de acest fel pentru a nu înţelege că justiţia este pe cale să-şi piardă bruma de independenţă pe care a câştigat-o, cu greu, în ultimii 16 ani.

Ca situaţia să capete accente suprarealiste, acum, premierul Tăriceanu vorbeşte de instituirea unor reguli originale de comunicare pe relaţia justiţie - Executiv. Cu alte cuvinte, pentru a-şi acoperi greşelile anterioare, şeful Executivului propune, nici mai mult nici mai puţin, decât ca procurorii să-i dea raportul în fiecare dimineaţă. Din păcate, primul-ministru nu a aflat că o democraţie este cu atât mai sănătoasă cu cât între cele trei puteri fundamentale ale sale există o linie de demarcaţie severă.

De un an de zile, oficialii Uniunii Europene ne avertizează că Justiţia din România are probleme şi că tocmai aici s-ar putea ascunde cauza activării clauzei de salvgardare. Cum este posibil ca un premier, conştient de vulnerabilitatea Justiţiei din ţara noastră să intervină atât de grosolan în treburile acesteia? La ce să ne aşteptăm în viitor? Poate că şeful Executivului va comanda el însuşi arestările sau eliberările, în funcţie de antipatiile şi simpatiile personale. Nu ne putem permite aşa ceva.

În aceste condiţii, premierului Călin Popescu Tăriceanu nu-i mai rămâne decât un singur lucru de făcut pentru a arăta că doreşte, cu adevărat, intrarea României în lumea bună a ţărilor civilizate. După atâtea scandaluri, primul-ministru ar trebui să-şi dea demisia. Nu să se joace de-a demisia, cum a mai făcut-o, ci să-şi dea demisia. Pur şi simplu.