Parliamentary debates

Domnul Mihail Boldea:

"Noua lege a salarizării unice - un rău necesar în perioade de criză".

Fie că sunteţi de acord sau nu, trebuie să recunoaşteţi faptul că actualul pachet de legi pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea ieri a fost elaborat strict în contextul crizei economico-financiare mondiale cu care se confruntă toate ţările europene. Majoritatea statelor europene dezvoltate se confruntă de câteva luni cu o încetinire semnificativă a ritmului de creştere economică sau chiar cu o stare de recesiune. Din nefericire, în cazul României, construcţia bugetară şi execuţia bugetară în anul 2008, sub guvernarea liberală, au încurajat excesiv cheltuielile cu bunurile şi serviciile, asta în detrimentul investiţiilor, fapt resimţit din plin în prima jumătate a anului 2009. Capacitatea administrativă redusă a condus la o scădere accentuată a nivelului de absorbţie a fondurilor structurale, multe obiective rămânând neterminate sau unele nici măcar începute.

Ţinând cont de toate aceste aspecte, la care se adaugă şi situaţia economico-financiară mondială, este de la sine înţeles că se impun unele măsuri de constrângere bugetară, una dintre acestea fiind reducerea din p.i.b. a cheltuielilor cu personalul, şi respectiv o lege a salarizării unice care să elimine discrepanţele existente între nivelul de salarizare raportat la diferite categorii de bugetari. Trebuie să înţelegem, odată pentru totdeauna, că bugetul României nu este un sac fără fund, iar veniturile unei ţări, oricât de mari ar fi, la un moment dat devin limitate. Din păcate, în cazul României, evoluţia cheltuielilor cu salariile din ultimii patru ani a atins nişte valori care nu mai sunt sustenabile în contextul economico-financiar actual, iar orice creştere în acest sens ar bloca resursele modernizării şi dezvoltării acestei ţări. Legea salarizării unice, în forma adoptată de către Guvern, nu se referă doar la bugetari, ci indirect influenţează întregul sistem de salarizare din economie.

Probabil că, la fel ca toate legile noi, nici această lege nu este perfectă, dar este perfectibilă, fapt dovedit şi de implicarea absolută a sindicatelor în negocieri. La fel de probabil este că o lege de salarizare unică nu va mulţumi pe toată lumea, dar cei mai nemulţumiţi vor fi cei din categoria celor cu salarii disproporţionat de mari raportat la media bugetarilor. Dacă cei care au criticat atât de mult această lege ar fi avut curiozitatea de o citi şi analiza, ar fi constat că orice afirmaţie privind o reducere a veniturilor nu este decât pură speculaţie. În realitate salariile mici, deci majoritatea, vor creşte progresiv, iar cele exagerat de mari vor fi blocate, până la o egalizare echitabilă în sistem. Aceste măsuri sociale sunt necesare imediat, dar rezultatele se vor vedea numai peste 3-4 ani, când actualele discrepanţe salariale vor dispărea, în favoarea unei echităţi sociale mult mai benefice.