Parliamentary debates

Domnul Florin Ţurcanu:

"Propuneri şi strategii în vederea redresării agriculturii"

Schimbările care au avut loc în agricultura românească în ultimii 20 de ani au generat următoarele neajunsuri:

• fărâmiţarea fără nici o noimă a exploataţiilor agricole atât în cultura agricolă cât şi în zootehnie;
• decapitalizarea fermierilor prin acordarea de terenuri fără maşini, tractoare, utilaje agricole sau alt inventar tehnic;
• desfiinţarea sistemului bancar specializat pentru creditarea fermierilor;
• minimalizarea rolului de strateg al statului privind exploataţia agricolă;
• dispariţia firmelor care să asigure serviciile de aprovizionare, mecanizare, depozitare sau desfacere, altor servicii agricole, atât de necesare fermierului.

Toate acestea au dus la încetinirea progresului agricol care se manifestă prin: mărirea decalajului dintre fermierul român şi cel european, bineînţeles în defavoarea fermierului român, obligativitatea fermierului român de a cumpăra cele necesare înfiinţării culturii din import, la preţuri foarte mari, procurarea greoaie a utilajelor agricole, vânzarea produselor obţinute la preţuri foarte mici care nu acoperă cheltuielile de producţie, desfiinţarea pieţei organizate care asigură preluarea, prelucrarea sau industrializarea după caz a produselor agricole şi desfacerea acestora atât pe piaţa internă cât şi la export; excluderea fermierului de la creditare şi deci imposibilitatea acestuia de a-şi crea capital în vederea dezvoltării, necultivarea terenurilor sau chiar abandonul acestora, migraţia tinerilor concomitent cu procesul tot mai accentuat de îmbătrânire a satelor, ceea ce a determinat, accentuându-se permanent lipsa forţei de muncă şi în special a celei calificate la sate, sărăcirea accentuată a satului, creşterea şomajului, abandonul şcolar, toate acestea fiind factori determinanţi care agravează creşterea infracţionalităţii la sat.

Pentru a creiona o strategie pe termen lung, durabilă, care să poată reduce drastic diferenţele dintre ferma europeană şi cea autohtonă, şi care, în final, să determine apropierea condiţiilor de viaţă dintre oraş şi sat, trebuie să definim foarte clar programul ce urmează să-l realizăm în perioada următoare cu maximă urgenţă. Acesta impune:

1. Ferma familială - dezvoltarea, dotarea, specializarea şi asigurarea profitabilităţii acesteia, comparativ cu ferme familiale existente în ţări dezvoltate cum ar fi: Italia, Franţa, Spania etc. În organizarea acesteia se vor avea în vedere condiţiile de relief şi clima, care în mod natural determină existenţa şi dezvoltarea ei.
2. Ferma mijlocie şi mare care ţinând cont de cele consemnate mai sus, va fi susţinută în vederea dezvoltării, doar acolo unde condiţiile naturale permit realizarea acestui deziderat.