Parliamentary debates

Domnul Adrian Mocanu:

"E timpul pentru un bilanţ financiar în relaţia cu UE"

La întrebarea câţi bani plăteşte fiecare român la bugetul UE şi câţi poate primi înapoi prin accesarea fondurilor europene Centrul Român de Politici Europene (CRPE) a oferit un răspuns într-un raport publicat în luna martie a.c.

Prima parte a raportului publicat de CRPE este o descriere detaliată a modului în care se constituie bugetul Uniunii Europene. Cel mai mare contributor este Germania, cu 18,8 miliarde euro (sumele sunt pentru anul 2008 - aproximativ 20% din total). Alţi contributori importanţi sunt Franţa (16,4 miliarde euro), Italia (13,4 miliarde euro) şi Marea Britanie (7,6 miliarde euro). România este un contributor mic la bugetul UE, cu 1,01 miliarde euro. Astfel, deşi suntem pe locul 7 în cadrul UE ca mărime a populaţiei, suntem pe locul 17 ca mărime a contribuţiei la bugetul comunitar.

Tot în raport se spune că dacă evaluăm contribuţia României constatăm că ea reprezintă aproximativ 47 euro pe cap de locuitor (penultima ca mărime din ţările UE). Raportul mai precizează că un luxemburghez plăteşte de zece ori mai mult - 489 euro, un danez - 356 euro, un francez - 258 euro, un german - 230 euro etc. Un calcul privind balanţa netă pe cap de locuitor arată că România primeşte anual 71 de euro mai mult decât contribuie.

Dacă am exemplifica, prin referire la anul 2008, vedem că suma totală alocată României prin bugetul UE a fost de 2,6 miliarde euro, mai mult decât dublu faţă de contribuţia noastră la bugetul Uniunii. Din acest punct de vedere, România pare a fi un beneficiar net în relaţia financiară cu UE.

În această perioadă de criză, în care veniturile bugetului de stat şi împrumuturile contractate de Guvern se îndreaptă cu prioritate către plata salariilor şi pensiilor, rămân prea puţini bani pentru investiţii, blocând astfel unul din motoarele economiei româneşti, reprezentat de investiţiile publice.

Fondul de investiţii al României în următoarea perioadă de criză ar trebui să fie creat de fondurile europene, dar pe care n-am ştiut să le accesăm până în prezent în totalitate. Drept argument stau cele aproape 600 milioane de euro cheltuite din totalul de 5,6 miliarde de euro disponibile pentru România de la Uniunea Europeană, în perioada 2007-2009. Dacă am reuşi să absorbim măcar 60-70% din fondurile structurale ar însemna să acoperim 3-4% din p.i.b., reprezentând media deficitului bugetar anual.

Mai trebuie spus că România a intrat în criză nepregătită şi din punct de vedere al politicilor monetare şi fiscale. Situaţia în care ne aflăm nu ne mai permite amânarea reformelor esenţiale. Referitor la nivelul resurselor fiscale, în România este la 30-31% din p.i.b., în timp ce în UE media ajunge şi la 38-39%.

România va trebui să ia în considerare pentru viitor şi resursele agriculturii româneşti care pot fi valorificate. Modul în care agricultura va fi reformată va avea şi un impact important la nivel social.

Suntem în anul în care se pun bazele Politicii agricole comune. Din fericire, avem destul de multe fonduri pentru dezvoltare rurală. Din nefericire, avem însă 30% din populaţie care lucrează în agricultură, un procent mult prea mare faţă de alte state din UE.

Faţă de situaţia actuală în care ne aflăm, fondurile europene ar putea reprezenta gura de oxigen de care economia ar avea nevoie pentru realizarea unor investiţii absolut necesare în această perioadă.