Parliamentary debates

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Apa caldă va deveni un lux în oraşul european Timişoara?"

Timişorenii s-ar putea confrunta cu o situaţie incredibilă şi dramatică pentru anul 2010. Din cauza datoriilor pe care COLTERM le are la furnizorul de gaz, cota de combustibil s-ar putea reduce la jumătate sau opri definitiv. În primă fază, furnizorul de gaz a ameninţat cu închiderea robinetului la jumătate, urmând ca dacă banii nu se plătesc, gazul pentru încălzirea apei să fie oprit. O situaţie absurdă şi dramatică pentru un oraş european ca Timişoara, cu atât mai mult cu cât compania de furnizare a căldurii şi apei calde în oraş, COLTERM, transmite de 6 ani asigurări populaţiei că, datorită investiţiilor care s-au realizat, depăşind 50 de milioane de euro, vom avea un preţ mai scăzut la apă caldă şi la gigacalorie, la încălzire. După 6 ani, timişorenii constată că trebuie să plătească mai mult, din cauza datoriilor de peste 80 de milioane de lei acumulate de COLTERM faţă de OMV PETROM, în perioada decembrie 2009 - aprilie 2010.

Pentru a putea funcţiona în acest an, COLTERM-ul avea nevoie de subvenţii de 51 de milioane de lei din partea Guvernului României şi 57 de milioane de lei de la Primăria municipiului Timişoara. Guvernul a prevăzut pentru acest an subvenţii de 21 de milioane de lei, din care a transmis până acum 12 milioane, iar primăria a prevăzut subvenţii de 25 de milioane, din care a transmis către COLTERM doar 13,6 milioane de lei. De asemenea, COLTERM are de încasat de la timişoreni restanţe de 7 milioane de lei şi alte 36 de milioane de lei din facturile la zi. De la instituţii publice, şcoli şi spitale, societatea de termoficare are de primit zece milioane de lei, iar de la agenţii economici, patru milioane de lei.

În căutarea soluţiilor, edilii municipiului Timişoara susţin cu fermitate o falsă soluţie, la o falsă problemă. Potrivit primarului Gheorghe Ciuhandu, singura soluţie pentru funcţionarea COLTERM-ului este scumpirea preţului de vânzare către populaţie a gigacaloriei. Dar nu există nicio justificare pertinentă, în raport şi cu alte oraşe din ţară, pentru majorarea preţului local al energiei termice facturată populaţiei de la 162 de lei la 207 lei pe gigacalorie începând cu data de 1 august 2010, fiind o măsură vădit îndreptată împotriva cetăţenilor municipiului Timişoara.

Aleşii locali au mai aprobat, în iulie anul trecut, majorarea preţului la gigacalorie cu 15%, mai exact creşterea preţului local al energiei termice facturată populaţiei de către COLTERM de la 162,62 lei la 187 de lei pe gigacalorie şi totodată majorarea ajutoarelor suplimentare de încălzire acordate de la bugetul local, tot cu 15%. Respectiva hotărâre de Consiliu Local a fost în mod legitim atacată în instanţă de Prefectura Timiş, care a contestat legalitatea ei, pentru nerespectarea procedurii legale pentru această majorare de preţ. În consecinţă, hotărârea nu a putut fi pusă în aplicare, fiind suspendată până la finalizarea procesului.

Soluţiile reale care se impun în acest caz trebuie să vizeze managementul Companiei COLTERM şi implicarea determinantă a Primăriei municipiului Timişoara în negocieri susţinute cu reprezentanţii OMV PETROM, dar şi prin alocarea tuturor subvenţiilor către COLTERM. Datoriile pe cale municipalitatea le înregistrează faţă de COLTERM sunt tot mai mari în fiecare an, ceea ce demonstrează o lipsă de interes faţă de companie, deşi se află sub directa coordonare a Consiliului Local Timişoara.

Indiferent de gradul de vinovăţie pentru această situaţie fără precedent în Timişoara, Societatea de termoficare şi Primăria municipiului Timişoara trebuie să găsească urgent soluţii viabile pentru rezolvarea crizei şi să anuleze încă din faza de proiect programul de raţionalizare a apei calde, care va afecta în mod direct timişorenii, mai exact cele 90.000 de apartamente conectate la sistemul centralizat: de luni până vineri de la ora 6,00 la 9,00 şi între 17,30 şi 23,30. Sâmbăta, duminica şi în sărbătorile legale de la ora 8,00 la 11,30 şi de la 18,00 la 23,30.

Acest program absurd îmi aminteşte de perioada comunistă, când incompetenţa şi incapacitatea de a căuta şi de a găsi soluţii reale erau subordonate raţionalizării fără drept de apel. Oraşul european Timişoara nu merită să fie asimilat în anul 2010 unei perioade comuniste - cetăţenii din oraşul-martir Timişoara au dreptul la o viaţă cu adevărat decentă.