Parliamentary debates

Domnul Vasile Popeangă:

"Hai să ne-ntâlnim... la Cotroceni!"

Întâlnirea dintre cel care ocupă degeaba scaunul de preşedinte la Cotroceni şi pseudoguvernanţii care au venit cu ciurda după reprezentanţii USL doar ca să ia notiţe despre ce a priceput şi concluzionat matrozul eşuat pe dealul Cotrocenilor, a lămurit, încă o dată dacă mai era necesar, că pseudopremierul nu este altceva decât o trompetă a întâiului hăhăitor al ţării.

După ce a venit cu toate aiurelile alea răsuflate pe care le repetă ca o placă de patefon ce a făcut şanţ, în ideea că l-o crede cineva sau că vor avea acţiunea picăturii chinezeşti, omul a mai dovedit că şi la macroeconomie se pricepe tot ca la Constituţie, adică deloc, dacă e să ne luăm doar după câte acte emise de el au fost respinse de către Curtea Constituţională.

Tot băsneşte locţiitorul-surogat de premier că ţara ar fi avut o scădere de 14% dacă ar fi aplicat planul anticriză pe care guvernul Tăriceanu i 1-a lăsat cadou, ca să nu mai piardă Boc timpul cu stresatul neuronului colectiv portocaliu şi să facă buba la cap. Da, se poate să aibă şi el dreptate: dacă ar fi aplicat el, Boc, acel program, sigur ne duceam de-a berbeleacul! Spre exemplu: de laşi o maşină de formula unu pe mâna unui habarnist, se caţără cu ea în pom înainte de prima curbă! Tot aşa şi cu Milică, săracu', ca-n vechea vorbă românească: "mâna care nu ştie să scrie, dă vina pe condei!"

Partea proastă este însă alta: cu un asemenea personaj nepriceput, orice program de redresare economică ajunge-n pom! Dovada? FMI a prognozat pentru România, în 2010, o creştere economică de 1,5%, dar Boc a avut grijă, împreună cu guvernul său, ca 2010 să fie un an dezastruos pentru economia românească, arătând cum se poate strica orzul pe gâşte în România! Iar 2011 tinde să aducă şi el mărturie în acest sens...

"De bine, de rău, guvernul acesta a trecut România prin recesiune", zicea Băsescu, considerând expresia asta drept replică inteligentă la întrebarea domnului Crin Antonescu dacă acest guvern nu este cumva o vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale. Şi ce dacă, cine a zis că acest lucru e ceva de bine? Când cineva, în loc să te conducă undeva pe un drum cât mai bun şi cât mai drept, aşa cum a promis şi a jurat, te ia târâş, cu forţa, şi te trece prin toate nămolurile şi gunoaiele doar pentru că poate face asta şi c-aşa i-au ciripit lui graurii din tărtăcuţă, ce e mai corect: să-1 iei de guler şi să dai cu el de-a dura, sau să-i fii recunoscător că te-a trecut strada cu forţa, umplându-te de julituri şi rupându-ţi o mână şi-un picior?

Aşa a ajuns viteazul preşedinte-jucăreţ (căci "jucător" ar fi fost doar dacă ar fi respectat regulile jocului!), să ne roage să fim recunoscători unora care îşi bat joc de un întreg popor? Da' să le sărutăm mâna n-au pretenţia? Ceva bătut de mătănii - nimic? Măcar la sculare, la prânz şi seara, înainte de culcare... Nu se mai găsesc cuburi de gheaţă la Cotroceni, sau ce? Parcă se simte nevoia unei verificări dacă n-a pierit de urât şi neuronu' ăla colectiv portocaliu...

Cu alte cuvinte, întâlnirea de la Cotroceni a reprezentanţilor USL cu pseudopreşedintele a fost un nou dialog al surzilor. Singura diferenţă a fost că, în ciuda mârâielilor ameninţătoare ale gazdei, s-a dovedit, pe faţă şi pentru prima dată, că îi este frică! O frică dată de disperarea celui care-şi vede imperiul cum se năruie zi de zi, împreună cu toate planurile de viitor. Iar acestui lucru îl poate face pe Băsescu un nou Nero, care să dea foc la România doar ca să scape băsiştii săi amărâţi, ce ar putea, ulterior, măcar teoretic, să-1 propulseze premier, după ce predă locul la Cotroceni!

Nu-i moral exemplul pe care-1 voi da, dar este lămuritor: "intelectualii lui Băsescu" părăsesc deja corabia, sub pretextul indignării ce i-a cuprins când Băsescu le-a atacat... simţul monarhic. Faptul că părăsesc corabia e semn că aceasta începe să se scufunde. Din păcate, o să mai avem de luptat: teoretic, un comandant de navă stă pe punte până la sfârşit, şi se scufundă împreună cu nava...