Parliamentary debates

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Se poate şi politică elegantă!"

S-a reuşit, cu prilejul discursului fostului suveran al României în Parlament, să se vadă că se poate face şi politică elegantă sub acoperişul unde au fost mai prezente mânăreli ale voturilor ori replici ale unor pseudopersonalităţi care îşi uitaseră la intrare cei şapte ani de acasă. În paranteză fie spus, de unde iese băsismul se face loc ca să intre normalitatea şi chiar excelenţa - de la Antena 3 a ieşit "portocalita" şi s-a făcut loc ca să intre reputatul CNN, după cum, de unde au ieşit Băsescu, Boc ori miss (P)Alma Anastase au intrat capetele încoronate ale Europei. Deci, prin extrapolare, există mari posibilităţi ca, dacă băsismul pleacă de la putere, să reintre şi România pe un făgaş normal, în care economia să poată începe să funcţioneze corect, iar românul de rând să înceapă să-şi regăsească speranţa în ziua de mâine şi, mai bine chiar, în ziua pe care deja o petrece.

Am remarcat - deşi întregul discurs a fost remarcabil şi periat cu multă grijă - câteva idei pe care le-aş fi dorit prezente şi sub cupola Parlamentului, măcar ca o consecinţă a jurământului depus de fiecare dintre noi. Astfel, o frază care am observat că a plăcut în mod deosebit a fost: "Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri". Cât adevăr şi câtă eleganţă într-o simplă schimbare de poziţie din care se privesc lucrurile! Şi câtă diferenţă cu ce se face de către actuala putere, care a amanetat viitorul mai multor generaţii, prin împrumuturi şi aşa-zise politici financiare şi sociale care oscilează între antiromânism şi patologic! Căci, de când e lumea, principala preocupare a societăţilor a fost viitorimea - "să le fie copilul cu o treaptă mai domn", cum zicea poetul de la Bârca. Doar actuala putere ce se mai înghesuie ca natalitatea să scadă din ce în ce mai mult, bucurându-se diabolic să îmbogăţească bugetul doamnei Udrea până şi de la laptele sau scutecele copiilor, ori să fugărească mamele de lângă copilul ne-nţărcat! "Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume", mai spunea fostul suveran. Da, însă nu cu această guvernare atinsă ireversibil de băsită portocalie, care duce la o la fel de ireversibilă demolare a tot ce mai există bun sau funcţional în ţara asta. Cum să faci o ţară prosperă când vinzi pe mai nimic Roşia Montană sau Roşia Poieni? Cum să faci o ţară prosperă când îi aduci locuitorii în sapă de lemn şi căutători prin tomberoane, aliniaţi în regimente de flămânzi care aşteaptă să li se dea o punguţă gratis o dată la patru ani?

"Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice", amintea fostul suveran. Probabil de-aceea au plecat mărimile PDL-iste din zonă: nu suportă să se vorbească în faţa lor despre dragoste de ţară, patriotism, competenţă, şi cum, probabil, aceste cuvinte au asupra lor aceleaşi efecte precum usturoiul asupra vampirilor, au preferat să plece cât mai departe, decât să se băşice pe tot corpul...

"Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa", mai menţiona Mihai I de România. Însă primarul portocaliu al comunei Gogoşu, din judeţul Mehedinţi, şi-a criticat colegii de partid care au făcut averi mult prea repede, comparativ cu fluxul veniturilor lor, afirmând şi că există mult prea mulţi membri PDL care fac abuz de putere şi folosesc banii publici în scopuri proprii, iar în acest partid au pătruns nişte mafioţi care nu se ocupă de problemele partidului, ci se ocupă de anumite persoane pe care le consideră incomode pentru dumnealor.

Iată cum îndemnurile politice, normale, ale fostului suveran nu valorează nici cât o ceapă degerată când este vorba de băsiştii atinşi de "portocalită", care în locul inimii au un portofel cât un purcel iar sufletul şi l-au vândut mai rău decât Faust. Iată de ce nu se poate face o politică elegantă în guvernarea actuală: când eşti ahtiat doar după averi, când singurul tău Dumnezeu este banul obţinut cu orice preţ, chiar cu acela al călcatului peste cadavrul unei naţiuni care nu are altă vină decât că s-a lăsat legată la ochi, rezultatele nu pot fi decât cele ale activităţii puterii actuale, iar la abator nu este loc şi pentru eleganţă...