Parliamentary debates

Doamna Manuela Mitrea:

"Şanse egale pentru persoanele cu dizabilităţi!"

3 Decembrie este o zi fără semnificaţie pentru mulţi dintre noi; cu toate acestea, ea reprezintă Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi.

Ca toţi ceilalţi cetăţeni, persoanele cu dizabilităţi sunt îndreptăţite să aibă aceleaşi drepturi, conform primului articol al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, care arată că toate fiinţele umane sunt libere şi egale, ca demnitate, în drepturi.

Pentru a realiza acest deziderat, ar trebui să se ţină seama de diversitatea fiecărei comunităţi în parte, iar persoanele cu dizabilităţi să aibă garanţia că se pot bucura de toate drepturile omului: civile, politice, sociale, economice, culturale, toate acestea fiind recunoscute de diversele Convenţii internaţionale, Tratatul de Instituire a Uniunii Europene şi diferitele constituţii naţionale.

Aceste persoane doresc şanse egale şi nu milă, neavând nici o vină că barierele societăţii duc la discriminare şi excludere socială.

Persoanele cu dizabilităţi sunt deseori nişte cetăţeni invizibili deoarece discriminarea cu care se confruntă zilnic se bazează, de cele mai multe ori, pe prejudecăţi şi este deseori cauzată de faptul că aceste persoane sunt aproape complet uitate şi ignorate. Discriminarea duce la apariţia şi întărirea barierelor de mediu şi de atitudine, care le împiedică pe aceste persoane să facă parte din societate.

Carta Drepturilor Omului a Uniunii Europene confirmă că, pentru a realiza egalitate pentru persoanele cu dizabilităţi, dreptul la non-discriminare trebuie suplimentat cu dreptul de a beneficia de măsuri menite a le asigura independenţa, integrarea şi participarea la viaţa comunităţii.

Dacă am lua un singur caz, şi anume românii cu dizabilităţi intelectuale, se poate observa cu uşurinţă cum aceştia sunt respinşi din şcoli şi de la locurile de muncă.

În ţara noastră, la fel ca şi în alte ţări europene, datele statistice specifice persoanelor cu dizabilităţi intelectuale sunt, pur şi simplu, inexistente. De exemplu, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap estimează că mai mult de 14 000 de persoane trăiesc în instituţii, dar procentajul celor cu dizabilităţi intelectuale este necunoscut; de asemenea, Raportul de monitorizare intitulat "Drepturile persoanelor cu dizabilităţi intelectuale: accesul la educaţie şi angajare în muncă în România", lansat pe 31 august 2005, a cerut Guvernului Tăriceanu să întărească legislaţia existentă în acest domeniu, pentru a oferi românilor cu dizabilităţi intelectuale un număr cât mai mare de oportunităţi de educaţie şi angajare. Acelaşi raport atrage atenţia şi asupra faptului că fără informaţii despre problemele de care se izbesc persoanele cu dizabilităţi şi situaţia acestora ca şi grup, formatorii de politici în domeniu nu pot lua măsuri efective pentru a le ajuta să se integreze în societate. Inexistenţa datelor sigure şi inteligibile a contribuit, şi ea, la o absenţă generală a interesului publicului privind persoanele cu dizabilităţi.

Ca parlamentar, consider că trebuie luate toate măsurile ce se impun ca, de-acum încolo, aceşti români să nu se mai simtă marginalizaţi de o societate utopică sau uitaţi de un guvern care este preocupat de orice altceva, mai puţin de nevoile şi interesele cetăţenilor!

Pe 10 decembrie sărbătorim Ziua Internaţională a Drepturilor Omului iar persoanele cu dizabilităţi nu trebuie uitate!

În acest sens, propun actualilor guvernanţi ca această zi, importantă pentru noi, toţi, să constituie un început real în vederea soluţionării problemelor cu care se confruntă aceste persoane!

Să demonstrăm că suntem responsabili şi că ne pasă de suferinţa acestor români! Azi, mai mult ca oricând, să dăm dovadă că, înainte de orice interese politice sau de altă natură toţi trebuie să rămânem oameni!