Parliamentary debates

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

Dom' ministru sau dom' primar?

5, 4, 3, 2... Clopoţelul nu a început încă să sune. Ministrul educaţiei, Cristian Adomniţei, s-a trezit repede, şi-a fixat ceasul şi a luat la citit cartea de religie. Unul dintre acele manuale-abecedar, care vor intra obligatoriu pe băncile micuţilor creştini de la 1 septembrie. Să vedem... Pedepse? Nu prea i-a mers niciodată. Porunci? Prea târziu! Da... A găsit rugăciunile. Ce se întâmplă dacă te rogi înaintea unui examen? Păi, conform manualelor de religie, dacă te rogi înaintea unui examen, îl treci. Dacă nu, îl pici. Bine. Atunci dorinţa lui ar trebui să i se îndeplinească.

Dar care este examenul pe care vrea liberalul să îl treacă? Este acelaşi pe care trebuie să îl promoveze, peste câteva săptămâni, toţi colegii din Guvern ai ministrului. Unii se pregătesc de mult timp şi speră să ajungă din nou pe val. Alţii s-au resemnat. Adomniţei se încăpăţânează şi vrea să scoată o notă mare. Aşa că şi-a propus să îşi mute examenul la Iaşi, crezând că, în provincie, poate evolua mai uşor. Crede că "examinatorii" închid din nou ochii, la o pungă de zahăr şi câteva sticle de ulei.

S-a orientat bine ministrul spre Primăria din Iaşi, numai că ieşenii sunt oameni deştepţi. În plus, ce poate să facă Adomniţei, ca primar al Iaşiului? Crede, probabil, că ar putea să facă ceea ce nu a reuşit, atâta timp, la minister - acolo unde a transformat învăţământul într-un simulacru, ce promovează mediocritatea. A fost coleg atâta timp cu mica corupţie şi nepotismul din universităţi, iar singura lui atitudine a fost aceea de a se împrieteni cu ei. A refuzat orice negociere cu sindicatele şi nu a făcut nimic să evite sutele de procese, pe care le-au deschis profesorii, nemulţumiţi de modul în care sunt ciupiţi la salarii. Toată activitatea ministrului Adomniţei se poate rezuma prin câteva vizite, făcute în diverse şcoli de bulevard, unde nu a fost niciodată nevoit să-şi rezolve micile urgenţe, în gheretele din lemn, din spatele şcolilor.

Dar acum îmi dau seama de ce a greşit atât de mult ministrul nostru. El a confundat învăţământul, domeniu ce trebuia să fie unul al elitelor, cu şantierele în care se dădea şef, înainte să fie chemat la Guvern. Pentru el, fiecare eşec şi fiecare proiect de lege aberant din sistem a fost echivalent cu un braţ de cărămizi, căzute de undeva, de pe un şantier. Puteau să lovească pe cineva direct în cap, dar se puteau sfărâma şi fără să facă victime. Depinde doar unde te prindeau cărămizile, scăpate de sub manevrele şefului de şantier Adomniţei. Pardon, a ministrului Adomniţei.

Notele mici, pe care liberalul le are trecute într-un catalog al tuturor românilor, vor avea însă urmări asupra situaţiei şcolare a ministrului. Va pica examenul în orice primărie de cătun, unde l-ar susţine. Îl vor trimite ieşenii direct la clasa I, să înveţe să numere, măcar până la 12. Nu cu numărătoarea, ci cu stelele de pe steguleţele Uniunii Europene. Abia apoi va putea Cristian Adomniţei să aibă pretenţia să i se spună după "dom' ministru" şi "dom' primar".