Parliamentary debates

Domnul Doru-Claudian Frunzulică:

"Criza economică; măsuri anticriză"

Criza economică actuală a fost declanşată de o criză financiară, în esenţă, provocată de un exces investiţional pe pieţele imobiliare şi bursiere, fiind asumate riscuri foarte mari în căutarea speculatorie a unui profit cât mai mare. Abuzul de credite de consum, speculaţii bursiere şi imobiliare au creat dezechilibre care au dus la o criză economică majoră.

Primele semne ale crizei apăreau pregnant în România în ianuarie 2008, când numărul de debitori rău platnici, în incidenţă de plată, mă refer la firme cu mari debite, crescuse faţă de ianuarie 2007 cu 77%. Au urmat alte semnale privind rău platnicii din rândul populaţiei, ajungându-se treptat la aproape 25% din numărul total de români debitori la bănci (-5 milioane de persoane).

Consumul a crescut în ultimii doi ani cu mult peste oferta internă de bunuri şi servicii. Am consumat cu 20 miliarde euro mai mult decât producem.

Din august 2008, economia românească a început să coboare constant, fluxul de valută ce venea din străinătate s-a redus brusc, exportul a scăzut, cererea de produse româneşti în zona euro a scăzut brusc, creditarea a avut de suferit, fabricile şi-au încetinit producţia, şomajul a început să crească.

Cu toate acestea, în octombrie, noiembrie, decembrie 2008 s-au făcut cheltuieli guvernamentale de miliarde euro - din păcate nu în investiţii, dar în bunuri şi servicii, cheltuieli de personal. Deficitul bugetar anunţat de 2% a ajuns deocamdată la 5,3% din p.i.b.

Ne aflăm în criză economică, nu am intrat încă în recesiune. Un program iniţial anticriză al Guvernului a fost inclus în bugetul de stat şi adoptat odată cu legea bugetului de stat. În esenţă, pe scurt, cele mai importante măsuri, este vorba de 2% din buget acordat investiţiilor - 10,2 miliarde euro, neimpozitarea profitului reinvestit începând cu primul trimestru din 2009, capitalizarea CEC şi EximBank, crearea Fondului de contragarantare a creditelor pentru i.m.m.-uri şi capitalizarea Fondului, simplificarea legislaţiei privind licitaţiile publice, continuarea Programului "Rabla", pensia socială minimă de 350 lei etc.

Cu toate măsurile luate de un guvern sau altul, această criză se amplifică pe plan internaţional. Antidot minune şi o formulă standard nu există. Au apărut foarte multe zvonuri, scenarii, declaraţii contradictorii publice, inclusiv ale unor oameni politici.

Guvernul, din câte se vede, încearcă să ia anumite măsuri din mers să se adapteze situaţiei în continuă schimbare:

• s-a dat ordonanţa privind reabilitarea termică a blocurilor;
• s-a modificat Legea achiziţiilor publice, şi anume: termene de licitaţie - de la 90 la 30 zile; taxa de timbru 2% în contestaţiile în instanţă; termene precise şi scurte în instanţă;
• simplificarea documentaţiei şi reducerea termenelor privind accesarea de bani europeni;
• auditarea programelor operaţionale sectoriale (doar unul era auditat la sfârşitul anului 2008);
• programe cu grafice clare de absorbţie a fondurilor comunitare (30 miliarde în anii următori);
• se lucrează la Legea salarizării unice, la eficientizarea şi creşterea performanţelor aparatului guvernamental;
• miniştrii trebuie să vină cu propuneri de restructurare, comasare sau desfiinţare a unor agenţii.

Dialogul şi negocierile cu partenerii sociali au început bine şi mai multe măsuri propuse de aceştia se regăsesc în acţiunea Guvernului. Discuţiile cu partenerii sociali trebuie instituţionalizate şi personal cred că un pact sau acord de solidaritate economico-socială este absolut necesar în aceste vremuri de criză, iar aici ministrul muncii şi al finanţelor trebuie să joace un rol determinant. Aşa cum nicio bancă din lume nu rezistă dacă toţi creditorii vor banii în aceeaşi zi, tot aşa va fi extrem de greu de negociat cu toţi nemulţumiţii în acelaşi timp. Cred că trebuie să facem un apel la responsabilitatea tuturor. Să nu mărim artificial presiunea psihologică privind subiectul crizei şi să creăm şi o criză emoţională în paralel.

Programul anticriză al PSD este finalizat - urmează să fie discutat în coaliţia de guvernământ şi cu societatea civilă. Creşterea economică se bazează pe trei mari acţiuni: investiţii, export, consum. Guvernul trebuie să vină cu un program bine structurat, bazat pe stimularea prioritară a unor sectoare economice, mai ales a acelora cu efect multiplicator în economie, şi mă refer în primul rând la construcţii, industria auto, agricultură, industria IT:

• reducerea numărului de taxe şi impozite - sunt peste 400, inclusiv parafiscale;
• program de protejare a puterii de cumpărare a populaţiei;
• strategie de creştere a productivităţii şi competitivităţii producţiei industriale şi a exporturilor (subvenţii);
• repornirea creditării economice;
• majorarea avansurilor la 40% la granturile obţinute de i.m.m.-uri.

Subiectul împrumutului extern: constatăm că în reuniunea de lucru a Comitetului interministerial pentru asigurarea finanţării externe recent creat, guvernatorul Băncii Naţionale a prezentat necesarul de finanţare externă. Guvernatorul a subliniat necesitatea unei finanţări externe cu caracter preventiv. Finanţarea este necesară, în primul rând, pentru susţinerea cursului leului în nişte parametri acceptabili.

Se discută cu Comisia Europeană, cu Banca Mondială, cu BERD şi FMI. Important să se discute urgent şi cu BEI, ce are un program de 30 miliarde de euro până în 2011 de susţinere a i.m.m.-urilor în condiţii foarte bune; România ar putea atrage 2-3 miliarde euro prin acest program.

În acelaşi timp, trebuie subliniat că un acord cu FMI nu poate fi acceptat în orice condiţii. România este acum membru al UE, NATO şi are parteneriate strategice cu SUA, Marea Britanie, Franţa, parteneriat special cu Italia şi Spania, negociem un parteneriat strategic cu Germania. Nu vom putea fi de acord cu un acord ce va pune în pericol angajamentele pe care ni le-am luat faţă de cetăţenii acestei ţări. Un asemenea acord, care ar putea îmbunătăţi ratingul de ţară al României şi da un semnal pozitiv investitorilor, trebuie negociat transparent, iar implicaţiile lui trebuie prezentate clar şi discutate în prealabil cu toţi factorii societăţii româneşti.

După cum se observă în toată lumea, capitalismul neoliberal îşi trăieşte ultimele clipe, este momentul să analizăm care este tipul de societate şi economie de piaţă care s-ar potrivi cel mai bine ţării noastre - se vede foarte clar, peste tot, că este nevoie de intervenţionismul masiv al statelor în economie.

Un eventual răspuns trebuie să se bazeze neapărat pe solidaritate, pe echilibru, eficienţă, dreptate, prosperitate şi toate acestea sunt, în primul rând, valori social democrate.