Parliamentary debates

Domnul Marian Ghiveciu:

"Zona colinară poate fi salvată"

În zona colinară - de dealuri şi păduri - în ultima vreme au rămas suprafeţe imense de teren nelucrate şi părăsite din cele 3,8 milioane ha arabil, cât şi din cele 2,1 milioane ha de păşuni şi fâneţe, iar mare parte de pomi şi viţă-de-vie au fost defrişate sau distruse.

Suprafeţele de teren părăsite (datorită emigrării tinerilor către ţări şi locuri unde câştigă mai bine şi datorită vârstei înaintate a populaţiei rămase la sate) au fost invadate de vegetaţie spontană dominată de specii de arbuşti, mărăcini şi ierburi nevaloroase.

Guvernul ar trebui să ţină seama că dacă Uniunea Europeană insistă ca România să folosească în continuare ceva peste 8,0 milioane de ha din terenul arabil, atunci suprafaţa agricolă din zonele colinare s-ar putea folosi raţional şi profitabil pentru populaţie şi pentru economia ţării, astfel:

• circa 1,95-2,0 milioane ha teren arabil pentru culturi de câmp - cereale, plante tehnice, plante furajere, pe platouri şi versanţi cu pante mai mici de 16⁰;
• circa 1,8 milioane ha pajişti artificiale înfiinţate prin însămânţarea de amestecuri de ierburi graminee + leguminoase perene, foarte valoroase atât pentru păşunat, cât şi pentru fân;
• circa 2,4 milioane ha pajişti naturale;
• peste 0,3 milioane ha cu plantaţii de pomi şi viţă-de-vie, intensive.

Terenurile cu pantă mai mare, peste 20%, din zona colinară, care vor fi folosite ca pajişti artificiale, se pot curăţa de mărăciniş şi arbuşti printr-o defrişare uşoară, se pot nivela, afâna şi permeabiliza prin lucrări profunde fără răsturnarea brazdei, apoi însămânţate direct cu amestec de graminee şi leguminoase. Pe aceste terenuri şi pe pajişti naturale s-ar putea creşte peste 4 milioane echivalent vită mare şi s-ar putea obţine un venit de circa 4 miliarde de euro.

Fermele, asociaţiile familiale dintr-o localitate sau din 2-3 localităţi, din această zonă, se pot grupa într-un holding sau cooperativă, care se vor ocupa de operaţiuni care depăşesc capacitatea şi posibilităţile fermelor.

De asemenea, în această zonă se pot dezvolta unităţi de prelucrare industrială a produselor agricole primare, a lemnului din cele peste 2,9 milioane ha de pădure sau a fructelor de pădure.

Agricultura în zona colinară încă mai poate fi salvată, iar colapsul acesteia mai poate fi evitat. Există specialişti care pot ajuta puterea să treacă peste această "barieră".

Dacă nu se va apela la ei, atunci profesionalismul pentru actuala putere este zero.

Este absolut necesară o voinţă politică puternică pentru lansarea unor proiecte realiste, ştiinţific elaborate, ţinând cont de realitatea din zona colinară.