Parliamentary debates

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Generaţia a III-a se calcă în picioare pentru o pâine"

Pretutindeni în lume, grija pentru ocrotirea vârstnicilor, de a le asigura o existenţă liniştită şi un trai decent a depăşit dimensiunile vieţii politice şi a intrat în conştiinţa naţională. Guvernele tuturor ţărilor dezvoltate acordă prioritate problemelor cu care se confruntă persoanele de vârsta a treia, în scopul îmbunătăţirii continue, sub toate aspectele, a condiţiilor de viaţă a acestora. Din păcate, în România, în ciuda multitudinii problemelor cu care se confruntă astăzi vârstnicii, a faptului că prin complexitatea şi gravitatea lor toate aceste probleme rămân în continuare cu statut de perenitate, forurile decizionale, în special structurile guvernamentale, manifestă o inadmisibilă şi condamnabilă indiferenţă faţă de o abordare constructivă a fenomenului de sărăcie a acestei categorii sociale. Deja avem mitinguri şi marşuri de protest, adevărate manifestări ale umilinţei, disperării şi neputinţei umane.

Ce poate fi mai trist decât să-ţi vezi părinţii, foştii dascăli, conducătorii de structuri economice sau militare, mâhniţi şi umiliţi că nimeni nu le ascultă păsurile, nevoiţi să organizeze acţiuni de protest pentru a supravieţui? Până mai ieri făuritori de bunuri materiale sau creatori de valori spirituale, pensionarii reprezintă în prezent categoria socială cea mai grav afectată, victime ale politicii pronunţate de toate structurile aflate la putere. Pentru ei, pensionarii, nu numai viaţa, dar şi moartea a devenit un lux mult prea costisitor. Pensia medie reprezintă, astăzi, doar 35% din venitul mediu salarial, adică mult mai puţin decât un minim necesar. Pensionarii, care renunţaseră de mai multă vreme la achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată, şi-au diminuat treptat, până la eliminare, cheltuielile pentru nevoile spirituale, spectacole, filme, ziare şi cărţi, limitând la strictul necesar cheltuielile pentru nevoile zilnice: alimente, medicamente, îmbrăcăminte şi încălţăminte.

În faţa umilinţei şi mizeriei în care îşi duc viaţa milioane de astfel de cetăţeni din România am obligaţia morală să adresez tuturor parlamentarilor rugămintea de a ne uni eforturile, gândurile şi sentimentele pentru salvarea acestui segment al populaţiei de spectrul sărăciei. Sunt necesare măsuri care să amelioreze viaţa tuturor categoriilor de pensionari, de stat sau a celor din rândurile ţărănimii, militari şi alte categorii, oameni care au crezut şi poate mai cred încă în promisiunile făcute atât în campania electorală, cât şi după fiecare schimbare de guverne.

Lipsa unei strategii economice gândită pe termen lung, bazată pe un suport tehnic real şi o analiză temeinică, a avut ca finalitate apariţia nonperformanţelor economice în toate domeniile, cu efecte negative şi asupra nivelului de trai al pensionarilor. Se pare că şi anul 2012 va fi unul fără speranţă de mai bine, aşa că bieţilor oameni nu le putem ura decât să aibă, ereditar, o longevitate a vieţii, astfel încât să prindă şi vremuri mai bune.