Parliamentary debates

Domnul Mircea Valer Puşcă:

"Suntem într-un impas constituţional? Da, suntem!"

Decizia Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea unor dispoziţii din Regulamentele Camerelor Parlamentului, inclusiv prin motivaţia acesteia, pe lângă faptul că a generat un conflict instituţional, introduce sistemul democratic într-un grav impas constituţional! În motivaţia deciziei, unii dintre membrii Curţii, depăşindu-şi grav competenţele, şi-au permis chiar să formuleze texte de regulament.

Cu siguranţă, prin depăşirea competenţelor sale, Curtea Constituţională atentează grav la însăşi fundamentele statului de drept. Dar pentru a înţelege mai bine situaţia creată, trebuie să facem o analiză critică şi lucidă, în egală măsură, analiză care trebuie să pornească de la principiile consacrate în Constituţie, principii care vizează inclusiv separaţia puterilor şi autonomia instituţiilor.

Separaţia puterilor este consacrată prin rolul şi responsabilitatea fiecăreia, asigurându-se partajarea puterii în aşa fel încât conflictul de competenţe să fie eliminat. Eliminarea conflictului de competenţe presupune că, pe un anumit domeniu, nu pot exista două sau mai multe autorităţi egal capabile să hotărască. Dacă aşa ceva ar fi posibil, ar însemna că pentru acel domeniu există cel puţin două autorităţi care "fac legea", iar în cazul în care acestea nu au aceeaşi opinie, cel care trebuie s-o aplice nu poate şti pe care anume s-o aplice! Situaţia este similară cu acel: "Copilul cu două moaşe rămâne cu buricul netăiat!".

În cazul de faţă, conform art.64 alin. 1 din Constituţie, cele două Camere ale Parlamentului sunt singurele competente să-şi adopte, prin hotărâre, regulile după care funcţionează pentru a-şi îndeplini rolul şi responsabilitatea de for legiuitor. Aceste reguli constituie Regulamentul fiecăreia. Totodată, Curtea Constituţională este competentă să decidă asupra constituţionalităţii dispoziţiilor regulamentare. Dacă fiecare instituţie ar fi rămas în limitele propriei competenţe, atunci am fi putut afirma că situaţia a rămas în cadrul reglementat, al normalităţii constituţionale... Dar decizia Curţii Constituţionale, prin motivaţia acesteia, se instituie în izvor de dispoziţii ale regulamentelor celor două Camere. Această situaţie, inacceptabilă de altfel, este un abuz asupra Constituţiei însăşi, atâta vreme cât aceasta consacră dreptul inalienabil al Camerelor de a-şi adopta propriile regulamente. Dreptul Curţii Constituţionale de a analiza şi, eventual, declara ca fiind neconstituţionale anumite prevederi din Regulamente, nu înseamnă şi dreptul acesteia de a formula dispoziţii de regulament! Faptul că a făcut-o, demonstrează imixtiunea întru-un domeniu în care nu are competenţe, pe de o parte, şi lipsa de profesionalism a unora dintre membrii Curţii Constituţionale.

Ce-i de făcut în această gravă situaţie? Iată o întrebare la care există două moduri de a răspunde: unul în afara sistemului democratic, altul în limitele sistemului democratic.

Cu siguranţă, există tentaţia de a răspunde cu aceeaşi "monedă", prin încălcarea regulilor democraţiei. Dacă cele două Camere adoptă această cale, putem fi martori ai unui "război" între instituţii şi la o escaladare a abuzurilor. Printr-un comportament în "oglindă", Parlamentul poate, prin abuz, să intervină în zona de competenţă a Curţii Constituţionale şi să se pronunţe acolo unde doar Curtea o poate face, modificând astfel deciziile acesteia...

Al doilea mod de a răspunde este cel care se păstrează în limita sistemului democratic şi care face apel, pentru rezolvarea impasului, la instrumentele puse la dispoziţie de Constituţie şi de reglementările în vigoare. Conform art. 80 din Constituţie, "preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului..." Suntem acum martori ai unui conflict instituţional privind arogarea de competenţe în mod nelegitim de către Curtea Constituţională, prin uzurparea dreptului rezervat doar Camerelor de a-şi adopta Regulamentele. Aşadar, Preşedintele trebuie să asigure respectul principiilor consacrate în Constituţie şi să găsească, prin mediere, soluţia pentru a restabili cadrul democratic în care autorităţile sunt obligate să-şi desfăşoare activitatea. Abia dacă acest examen va fi trecut, putem să ne pronunţăm asupra capacităţii sistemului democratic din România. Cu alte cuvinte, vom putea constata dacă democraţia este una funcţională. Ştiu că examenul acesta nu este unul uşor, dar odată şi odată el trebuie dat, iar rezultatul ne va spune dacă l-am trecut sau am rămas repetenţi!

Suplimentar, este nevoie de o modificare a reglementărilor care vizează numirile membrilor Curţii Constituţionale, în sensul eliminării conflictului de interese. Nevoia este justificată tocmai de suspiciunea unei nepermise influenţe politice la momentul luării deciziilor. Rolul pe care unii dintre membrii acesteia l-au jucat în partide politice parlamentare, unele legături de rudenie, sau asimilate acestora, cu membri marcanţi ai partidelor politice, pun în evidenţă existenţa conflictului de interese!

Încrederea în deciziile Curţii Constituţionale nu poate exista atâta vreme cât conflictul de interese este prezent şi se face simţit în modul de promovare a deciziilor. Ca un efect nedorit al pierderii de încredere în instituţie şi în deciziile acesteia, dispare treptat şi capacitatea Curţii Constituţionale de a asigura rolul de "garant al Constituţiei". Aşadar, este evident că trebuie făcut ceva, şi aceasta cât mai repede, căci orice întârziere este nocivă pentru sistemul democratic în ansamblul său.

Dacă nu se va întreprinde nimic, ne vom confrunta cu situaţii deloc dorite, în care legi care nu convin Partidului Social Democrat vor fi contestate la Curtea Constituţională, iar Curtea va executa comanda politică!