Parliamentary debates

Domnul Marius Iriza:

În urmă cu cincisprezece ani, mii de români, tineri şi bătrâni, au ieşit în stradă pentru a cere mâncare, căldură, libertate şi justiţie. Mulţi dintre aceştia au murit pentru a ne oferi nouă posibilitatea de a trăi într-o ţară liberă. Numele lor este astăzi inscripţionat pe monumentele eroilor din întreaga ţară.

Astăzi, la atâţia ani după evenimentele din decembrie 1989, situaţia rămâne neschimbată. Decorate cu trandafiri sau colorate în portocaliu, problemele rămân, în mare parte, aceleaşi. Oamenii tremură de frig în apartamente, suferă de foame în casele sărăcăcioase de la periferiile oraşelor, iar singura libertate certă a românilor, obţinută acum 16 ani, este libertatea de muri de foame.

În 16 ani de aşa-zisă democraţie, românii încă aşteaptă vremea în care să trăiască fără grija zilei de mâine. Nenorocirea lor constă în faptul că la fiecare 4 ani sunt păcăliţi cu tot felul de promisiuni şi slogane, de unii care doar asta ştiu să facă.

În urmă cu câţiva ani, într-o deplasare în judeţ, am văzut o bătrână cu chipul blajin, rezemată de gard. Chipul ei mi-a rămas întipărit în minte, deoarece din asemenea oameni ca ea este format poporul român. Fără nici o îndoială, pentru ei o promisiune este sfântă, şi dacă îţi promit că te vor ajuta, aşa vor face. Nu e de mirare că se lasă atât de uşor păcăliţi de escrocii campaniilor electorale, deoarece ei nu se pot pune în pielea lor, ştiu că o promisiune trebuie respectată, şi dacă ei ţin promisiunea şi îl votează pe cel care le-a promis marea cu sarea, se aşteaptă ca şi acesta să îşi ţină promisiunea la rândul lui.

Însă, din experienţa post decembristă, am învăţat că cei care au ajuns la guvernare în aceşti ani au uitat de popor, şi odată cocoţaţi pe scaune "guvernamentale" au uitat cu desăvârşire de cei pe care îi reprezintă şi de promisiunile pe care le-au îndrugat de-a lungul campaniilor electorale.