Parliamentary debates

Domnul Gabriel Sandu:

"Apel către parlamentari"

Parlamentul este garantul democraţiei în România şi oriunde în lume. Până în acest moment, noi am avut nevoie de Parlament, astăzi Parlamentul are nevoie de noi.

Această instituţie ai cărei membri suntem reprezintă puterea legislativă, fără de care o societate democratică stabilă nu poate exista, şi are o importanţă vitală ca entitate de sine stătătoare, mai presus de membrii săi, de interesele acestora, de conjuncturi politice existente la un moment dat.

Astăzi Parlamentul se află într-unul dintre acele momente în care are nevoie de noi, în care noi trebuie să ne ridicăm deasupra intereselor de partid, în care trebuie să ne amintim că reprezentăm interesele fiecărui cetăţean care şi-a exprimat liber dreptul democratic de vot, că reprezentăm, înainte de orice, interesele ţării, şi că acum este momentul în care noi trebuie să votăm aşa cum simţim şi cum ne dictează conştiinţa.

Parlamentul este slăbit, se află într-un echilibru precar, generat de diferenţa mică dintre putere şi opoziţie, iar această instabilitate nu poate duce decât la situaţii de criză şi chiar la crearea haosului în societatea românească.

Mai mult, Parlamentul are o imagine negativă, alimentată constant de acţiunile noastre, ale membrilor săi, şi de percepţia din ce în ce mai distorsionată pe care societatea civilă şi presa o au, atât asupra instituţiei ca atare şi a rolului său, cât şi asupra noastră, a parlamentarilor.

Un exemplu grăitor în acest sens este articolul publicat luni, 19 septembrie 2005, în ziarul "Gândul", din care îmi permit a cita câteva rânduri:

"Parlamentarul este prost. El nu ştie o mulţime de lucruri: limba engleză, strofa a doua a Imnului Naţional, compoziţia apei, capitala Mongoliei.

Parlamentarul este leneş. El trage la aghioase, se scarpină în părţile moi, năduşeşte când întoarce paginile gazetei, se ghiftuieşte la bufet cu pilaf şi cârnaţi.

Parlamentarul este hoţ. El ia salariu gras, diurnă, bani pentru birou, consumă benzina ţării degeaba.

Parlamentarul parlamentează. El ne toacă nervii şi banii în nesfârşite discuţii sterile, care sfidează bunul simţ al omului muncitor şi cinstit".

Şi articolul continuă în aceeaşi notă, dar consider că acest pasaj este mai mult decât suficient pentru a ilustra imaginea pe care ne-am creat-o şi, mai mult, consider că acesta trebuie privit ca un semnal de alarmă! Ceva trebuie să se schimbe!

Trebuie să înlăturăm această imagine mai mult decât negativă, dacă îmi permiteţi exprimarea, trebuie ca prin acţiunile şi comportamentul nostru să demonstrăm că rolul parlamentarului nu este acela de a cheltui în van banii contribuabilului şi de a parlamenta fără rost orice altceva decât pe tema subiectelor cu adevărat importante pentru bunul mers al ţării.

Problema de imagine este importantă şi trebuie să începem construirea unei noi percepţii asupra noastră, dar, acest demers trebuie efectuat în paralel cu consolidarea poziţiei Parlamentului. Slăbirea Parlamentului, după cum am menţionat anterior, creează o situaţie de instabilitate şi poate duce la situaţii de criză, existând pericolul de a conduce chiar spre dictatură. Atât timp cât vom permite ca anumite grupuri de interese să exercite presiuni, vom ajunge să fim puşi în situaţia în care acestea să preia în forţă anumite zone ale societăţii.

Noi toţi, parlamentarii, trebuie să conştientizăm importanţa acţiunilor noastre şi faptul că viitorul ţării noastre depinde de deciziile pe care le luăm, mai ales acum, în pragul integrării în Uniunea Europeană.

Parlamentul trebuie să acorde tot sprijinul şi suportul politic pentru rezolvarea cât mai rapidă şi eficientă a tuturor problemelor legate de integrarea europeană, deoarece ne-am asumat o responsabilitate pe care trebuie să o ducem până la capăt, şi anume aderarea la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007.

Acum este momentul în care uităm de interesele de partid sau de cele personale şi să facem o prioritate din interesele ţării.

Atât timp cât partidele politice sunt conduse de grupuri restrânse de oameni, sunt decizii şi hotărâri pe care trebuie să le luăm noi toţi, împreună, mai ales asupra a ceea ce înseamnă şi va însemna Parlamentul în societatea românească.

Dacă noi nu ne luăm în serios şi nu ne luăm nici rolul în serios, atunci nimeni nu ne va lua în serios!