Parliamentary debates

Doamna Roberta Alma Anastase:

"15 mai - ziua familiei"

Instituită de Adunarea Generală a O.N.U. la 20 septembrie 1993 şi sărbătorită din 1994, Ziua Internaţionala a Familiei este un prilej pentru a sublinia şi a clarifica impactul pe care valorile familiei îl au sau ar trebui să îl aibă în România. Este, de asemenea, o ocazie să realizăm importanţa pe care semnificaţia familiei o are fixată în cadrul comunităţii internaţionale si, astfel, să conştientizăm necesitatea nu numai adoptării, dar şi inoculării acestor valori pe un plan concret, cetăţenilor proveniţi din toate mediile sociale.

Este important în primul rând să privim această zi prin prisma contextului românesc; mai exact, aş dori să punctez asupra acelor caracteristici ale societăţii româneşti care modelează percepţia pe care aceasta o are asupra instituţiei familiei, a rolului fiecărui membru în ansamblul ei, dar şi a rolului familiei în ansamblul societăţii.

Este adevărat ca România este înscrisă pe făgaşul cel bun în ceea ce priveşte situaţia viitoare a ţării, însă trebuie să recunoaştem şi că imaginea României în ultimii ani a fost periclitată din cauza anumitor puncte negre pe care sperăm cu toţii să le ştergem cu timpul. În lista acestor "puncte negre" se înscrie fără îndoială şi rezultatul unei îndelungate lipse de atenţie din partea autorităţilor în ceea ce priveşte îngrijirea propice a copiilor. Prezentarea atât în media internaţională cât şi în cea locală, a cazurilor categoriilor de cetăţeni defavorizaţi din punct de vedere al veniturilor familiale are o deosebită pondere în imaginea formata de către comunitatea internaţională în legătură cu importanţa pe care atât societatea civilă cât şi autorităţile româneşti o acorda familiei. Acesta este indubitabil un semnal de alarma ca, deşi România se vrea o viitoare tară europeană, trebuie să lupte din răsputeri pentru a-şi îndeplini statutul pe plan internaţional şi să protejeze în primul rând pe cei ce vor fi viitori cetăţeni europeni: pe copii si, implicit, sa considere accentuarea valorilor familiale în cadrul acestei instituţii nu doar în plan teoretic, ci să inoculeze aceste valori cetăţenilor români.

Esenţial de menţionat în acest context sunt şi probleme de alta factură ca de exemplu violenţa casnică. Este necesar să subliniem, din punct de vedere al valorilor, solidaritatea, nu doar ca mijloc de combatere, însă şi de prevenire. Este trist, scandalos, că, deşi societatea românească a început încet dar sigur să deschidă ochii în faţa unei asemenea subminări a fiinţei umane, lipsa unei asistenţe sociale propice, poate a unor competente ale autorităţilor, însă în special lipsa unei conştientizări din partea cetăţenilor încă reprezintă câteva dintre cauzele ce pot fi enumerate în această problemă. Consider că o responsabilizare a societăţii cu scopul prevenirii unor fenomene negative în ceea ce priveşte valorile familiale este fără nici un dubiu necesară.

Este de asemenea de o maximă importanţă să nu uităm semnificaţia pe care familia o are în cadrul societăţii şi anume faptul că reprezintă celula de baza a ceea ce înseamnă o comunitate, o naţiune, este o concentrare maximă a principiilor după care, prin extrapolare, o societate ar trebui să se ghideze. De aceea, dacă ne pasă de societatea în care trăim şi de societatea din care vom face parte, să nu închidem ochii la ceea ce o susţine şi o întregeşte: familia.