Parliamentary debates

Domnul Ion Stan:

Arareori a fost dat să fim martorii unei tenaticăţi şi perseverenţe diabolice în promovarea unor propuneri de iniţiative legislative aberante, profund antidemocratice, vădit anticonstituţionale şi în total dezacord cu normele Uniunii Europene, aşa cum ministrul justiţiei, doamna Monica-Luisa Macovei, ne-a demonstrat în lunile din urmă.

În săptămâna trecută, doamna ministru a recidivat, revenind cu mult contestatul şi hulitul proiect de lege al controlului averilor, faţă de care am mai luat atitudine categorică de respingere, pe bază de argumente irefutabile, şi la prima tentativă de promovare.

Doamna ministru nu numai că nu a ţinut seama de protestele justificate, în primul rând, ale societăţii civile, care nu ar avea, în primă şi ultimă instanţă, decât motive de satisfacţie, dacă intenţiile de legiferare ar fi corecte, ci, dimpotrivă, în noua formă a proiectului de lege sunt reluate şi cu obstinaţie amplificate şi multiplicate aberaţiile juridice care ne oripilează din nou.

De această dată, reacţiile societăţii civile s-au dovedit a fi prompte şi meritorii, iar presa, pe bună dreptate şi spre cinstea ei, a titrat: "Noua Inchiziţie", "Societatea civilă: nu statului poliţienesc!", "Noua Inchiziţie separă Puterea de restul lumii", "Societatea civilă, împotriva "integrităţii" lui Macovei", "Carenţe majore în Agenţia de Integritate creată pe hârtie de Monica Macovei", "Se înfiinţează poliţia pentru demnitari" şi, ca un corolar, "Renate Weber face praf proiectul Macovei privind controlul averilor".

Proiectul de "Lege privind declararea şi controlul averilor şi conflictul de interes, precum şi regimul incompatibilităţilor pentru persoanele care exercită funcţii şi demnităţi publice" reaminteşte cunoscătorilor istoriei de "Escadroanele lui Franco", conduse de generalul Cedar, care au folosit cam aceeaşi "secure a justiţiei populare" şi formulă de guvernare în afara legii pe care le propune doamna ministru, cu deosebirea că Spania era atunci într-un haos ce o făcea imposibil de guvernat prin lege.

Ce ne propune doamna ministru? Înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate. Ce fel de integritate? Teritorială? Morală? Economică? Socială?! De ce are nevoie România de o astfel e agenţie? Se află România în catastrofala stare de a-i fi reparată integritatea de o autoritate specială? Această agenţie, proiectată ca "autoritate administrativă autonomă", rezultă a fi nu numai un "stat în stat", dar şi un organism profund antidemocratic, contravenind conceptual şi structural-organizatoric, prin funcţii, competenţe şi atribuţii conform Constituţiei României, legislaţiei internaţionale, fundamentelor statului de drept, principiului separţiei puterilor, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Agenţia, autoritate administrativă autonomă fiind, nu se subordonează nimănui şi nici nu este supusă vreunui control. Prin aberaţiile juridice conţinute de proiectul de lege, Agenţia este mai presus de lege, desupra drepturilor omului şi în afara Constituţiei.

În loc să fie clară şi predictibilă, legea propusă este plină de ambiguităţi şi lasă cale liberă inspectorilor Agenţiei către abuzuri inimaginabile, cum ar fi "suspendarea judecătorilor" pentru ("ţineţi-vă bine!) "puternice legături afective" ("!!!). Noii inchizitori ar urma să primească şi competenţa de a decide incompatibilitatea preşedintelui, ca procedură de sesizare a Parlamentului pentru aplicarea unei sancţiuni disciplinare.

Actualul proiect reprezintă un regres evident faţă de cel anterior, adoptat de Camera Deputaţilor în 2004 şi pe care Senatul - Cameră decizională - nu l-a luat în dezbatere.

Dacă reglementările în vigoare au în vedere controlul dobândirii averilor cu începere din 1990, noul proiect, numai din aprilie 2003. Sentimentele de repulsie atavică nutrite de doamna ministru faţă de tot ceea ce are legătură cu guvernarea anterioară nu pot fi decât de natură să-i dovedească gravele incompatibilităţi cu cele mai elementare reguli de democraţie.

Controlul averilor se bazează pe noţiunea "nejustificat", fără ca aceasta să fie definită, ceea ce ar fi absolut obligatoriu, în condiţiile în are art. 44 alin. 8 din Constituţie instituie prezumţia dobândirii licite ("caracterul licit al dobândirii se prezumă").

Este încălcat, de asemenea, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind "dreptul oricărei persoane de a-i fi examinată cauza sa în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil de către un tribunal independent şi imparţial".

Astfel, în loc să fie prevăzută obligaţia inspectorilor Agenţiei de a aduce la cunoştinţa persoanei controlate actele dosarului şi dreptul acesteia de a fi asistat de un avocat, cu sancţionarea inspectorului care nu respectă această obligaţie, proiectul precizează doar posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul dosarului, ceea ce este deja cu totul altceva. Calea de la posibilitate la realitate poate fi uneori nesfârşită.

O altă prevedere contrară normelor procedurale fundamentale conferă valoare de mijloace de probă actelor întocmite pe parcursul cercetării prealabile, deci, înaintea declanşării controlului propriu-zis.

Mai mult decât atât, este anulat până şi dreptul la apărare ulterior în instanţă, deoarece persoana nemulţumită de hotărârea instanţei de fond nu are timpul necesar redactării unui recurs motivat, pentru că acelaşi timp de 5 zile al declarării recursului coincide cu cel al redactării hotărârii.

Proiectul de lege nu conţine nici o dispoziţie care să garanteze nivelul de expertiză, probitatea şi deontologia inspectorilor, după cum nu prevede nici un for de auditare şi nici o procedură de evaluare a activităţii Agenţiei. Considerăm că este o iresponsabiliatte a se intenţiona ca unor astfel e persoane să li se confere drepturi similare procurorilor, inclusiv cel de a efectua percheziţii, sau de a cere mandate de la judecători ori de a fi asistaţi de poliţie sau jandarmerie.

România nu poate fi o ţară cu două justiţii! Aşa ceva ar contraveni caracterului unitar al statului şi un grav atentat la Constituţie.

Pe numai simpla prezumţie de avere nejustificată, stabilită după criterii numai de ei ştiute, aceşti inspectori pot aprecia - este incredibil - caracterul penal al actelor de dobândire a averii şi sesiza Parchetul, iar acesta obligat să accepte ca probe actele întocmite în afar şi cu încălcare dispoziţiilor Codului de procedură penală.

De ce să ne întrebăm cum sunt posibile sau să ne mirăm de comiterea unor asemenea aberaţii juridice, din moment ce doamna Renate Weber, fost consilier prezidenţial şi şef al Departamentului constituţional şi afaceri legislative din Administraţia Prezidenţială, actualmente preşedintele Fundaţiei pentru o societate deschisă, o spune transparent: "Prin Codul de procedură penală, Macovei legitimează statul poliţienesc". Iar un distins dimpotrivă jurist, pe deasupra şi un remarcabil vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, concluzionează şi mai tranşant: "Macovei vrea puterea, vrea să-şi construiască propria poliţie politică!"

Agenţia proiectată de doamna ministru ar urma să fie deasupra tuturor autorităţilor statului. Ceea ce nu se doreşte a se permite serviciilor de informaţii responsabile pentru securitatea naţională ar urma să fie îngăduit, cu vârf şi îndesat, fiecăruia dintre inspectorii Agenţiei, respectiv: "Orice fel de date, informaţii, înscrisuri sau documente pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor, inclusiv cele cu caracter financiar, bancar, personal, confidenţiale ori clasificate".

Proiectul de lege fixează drept unităţi de măsură (ţineţi-vă bine"!): "caracter nejustificat", diferenţe vădite" şi "justificare rezonabilă". Cu asemenea criterii, nişte persoane despre a căror competenţă legea nu spune nimic, vor fi îndrituite să nu ţină seama de cel puţin 6 principii şi norme constituţionale: separaţia şi echilibrul puterilor, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor; egalitatea în faţa legii, dreptul la apărare, viaţă intimă, familială şi privată, dreptul de proprietate privată, dreptul prsoanei vătămate de o autoritate publică.

Credem că sunt suficiente argumentele pentru ca Legislativul să ia act de aberaţiile juridice conţinute de propunerea de iniţiativă legislativă şi să repună pe ordinea de zi proiectul anterior, adoptat de Camera Deputaţilor şi aflat în aşteptare la Senat, care este Camera decizională.