Parliamentary debates

Domnul Ion Stan:

"Comemorarea a 500 de zile de guvernare portocalie"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi este dedicată, de această dată, comemorării unei agonii politice care durează de 500 de zile. Exact cât dorea să aniverseze triumfalist monstruoasa coaliţie guvernamentală dacă preşedintele României nu prezenta, pe 19.06.2006, Parlamentului "moţiunea de cenzură" pe care numai grupurile parlamentare ale PSD au aplaudat-o.

Cu ce a început actuala guvernare?

Cu refuzul de a recunoaşte opoziţia, deci pluralismul politic ca valoare democratică supremă şi cu o luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva PSD. Consecinţa încăpăţânării de a nu recunoaşte o opoziţie reală şi puternică a generat o gravă tulburare a echilibrului puterilor în stat.

Drept urmare, România nu este guvernată democratic.

O nouă dictatură, cu mai multe capete, acesta este rezultatul cert al celor 500 de zile de guvernare. O guvernare în care bătălia împotriva corupţiei s-a dovedit a fi o diversiune, o imensă perdea de fum care să ascundă noile fronturi ale corupţiei deschise clientelei noii puteri. O putere flămândă care s-a specializat în inginerii şi combinaţii infracţionale pe seama banului public, care stupefiază până şi pe capii reţelelor internaţionale ale crimei organizate.

O guvernare care subminează democraţia chiar din interiorul instituţiilor democratice.

Ineficienta funcţionare a Parlamentului este o contraperformanţă de vârf a coaliţiei guvernamentale.

De la tribuna Parlamentului, miniştrii uită cine sunt şi unde se află afişând sfidare şi un comportament dictatorial.

O administraţie profund bolnavă şi de o crasă incompetenţă blochează permanent puterea legiuitoare a ţării, furnizându-i proiecte legislative aberante, iar unele mai sunt şi adoptate exclusiv prin dictatura voinţei politice, în dispreţul intereselor şi drepturilor cetăţenilor.

O altă contraperformanţă a coaliţiei guvernamentale care se va înscrie cu siguranţă pe pagini negre în analele naţionale, este profunda şi întunecata mediocritate indusă în viaţa politică a ţării, încercând să facă politică numai după chipul şi asemănarea lor.

O viaţă politică mediocră care-i uimeşte şi debusolează pe prietenii externi tradiţionali ai României a generat imoralitatea instituţională, o altă contraperformanţă a guvernării. În România, nimic nu mai este serios, pe nimic nu se poate conta, totul este, din proiect, rectificabil, revocabil şi anulabil. O ţară şi o naţiune nu pot fiinţa pe improvizaţii. Cu ce fel de performanţe se poate afişa o guvernare ale cărei acte de putere îşi au sursele în intrigă, minciună şi scandaluri politice? Incoerenţa guvernării şi-a pus adânc amprenta şi asupra politicii externe.

În prezent, în viaţa politică internaţională, România este precum o navă în derivă, cu toate instrumentele de orientare afectate de anomalii magnetice. Oportunismul politic de cea mai proastă şi ieftină factură balcanică, ne compromite demnitatea naţională şi ne amanetează viitorul. Comisia europeană este şi ea foarte serios îngrijorată de bilanţul celor 500 de zile de neguvernare a României.

Foarte recentul raport de audit al Curţii europene de conturi relevă incompetenţa cronică de a administra fondurile externe, întârzierile în programele PHARE, achiziţiile neconforme cu prevederile şi deficitul constant de capacităţi administrative.

Toate domeniile cheie în care România se prezintă cu întârzieri majore, sistemul juridic, securizarea frontierei, dezvoltarea infrastructurii, reformarea sistemului energetic, ar fi trebuit să folosească din plin şi la termen fondurile externe. Semnalele de alarmă trase de Comisia europeană sunt cele mai serioase şi grave de până în prezent.

Infrastructura este suferindă, sistemul juridic lăsat de izbelişte, sectorul energetic rămas în afara Europei. Toate acestea în condiţiile în care Guvernul a abdicat de la priorităţile naţionale reale, creând altele false şi diversioniste, menite a distruge solidaritatea şi pacea socială, în numele luptei cu fantomele trecutului.

Guvernul nu a făcut încă nimic pentru prezentul şi viitorul celor guvernaţi. Mult prea ancorat în trecut, ne va întoarce înapoi dacă nu vom şti să ne folosim, ca popor, de exerciţiul suveranităţii naţionale pentru a anula şi schimba această guvernare de tristă amintire şi proastă tradiţie. Singura "performanţă" a Guvernului tăriceanu pare a fi resuscitarea Consiliului Naţional pentru Ştergerea Arhivelor Securităţii.

Ce reprezintă astăzi mişcarea liberală din România?

O rămăşiţă a istoriei, o relicvă a secolului al XIX-lea, pe care numai ignoranţa alegătorilor ademeniţi cu promisiuni deşarte a readus-o în actualitatea politică.

Până nu este prea târziu, să ne trezim la realitate şi să ne recâştigăm demnitatea.

Vă mulţumesc.