Parliamentary debates

Doamna Minodora Cliveti:

"Pledoarie pentru juraţi de Ziua europeană a justiţiei civile"

În octombrie 2003, Consiliul Europei a lansat, în cooperare cu Comisia Europeană, "ziua europeană a justiţiei civile - 25 octombrie", cu scopul de a ajuta oamenii să înţeleagă mai bine principiile şi modul de funcţionare a unei lumi profesionale de mare interese, şi anume, lumea justiţiei.

Conceptul de "justiţie civilă" semnifică, aşadar, deschiderea porţilor justiţiei către oameni, mărirea gradului de transparenţă a activităţilor juridice, crearea de punţi de legătură între scena juridică şi publicul acesteia, interactivitatea chiar între cele trei categorii de fiinţe umane implicate în acest fenomen social: justiţia (cu toţi cei ce o deservesc), justiţiabilii şi restul oamenilor. Pentru că activitatea de justiţie este o activitate general socială, deciziile sale afectând în acelaşi timp pe cei vizaţi, dar şi pe toţi ceilalţi oameni prin efectul de prevenţie generală.

Marcarea acestei date are, mai ales în România, un efect special: mai mult decât în alte ţări, în România, justiţia reprezintă pentru omul de rând o lume ciudată, de care se teme şi de care are nevoie, o lume care îşi utilizează mecanismele oculte într-un mod de neînţeles pentru majoritatea oamenilor, un fel de purgatoriu căruia i se poarte aplica foarte bine motto-ul la "Divina commedia". Lăsaţi orice speranţă, voi ce intraţi aici!"

Nevoia de o justiţie "civilă", "populară", clară, nevoia de intercomunicare între justiţie şi cetăţean este esenţială pentru ambele părţi: justiţia are nevoie de încrederea publicului pentru a putea funcţiona în totală legitimitate, în timp ce publicul are nevoie să aibă încredere în justiţie, pentru a o legitima.

De aceea, poate ar fi momentul să ne gândim foarte serios la reformarea justiţiei româneşti prin reintroducerea unei instituţii care a funcţionat bine la noi în perioada statului modern, începând cu Cuza şi sfârşind cu Carol II, Curtea cu juri.

Participarea directă a cetăţeanului la luarea deciziilor judiciare, implicarea spiritului public în actul de justiţie, deschiderea porţilor justiţiei către popor şi atribuirea de competenţe şi puteri judiciare oamenilor ne-jurişti, ar putea duce la o apropiere a lumii juridice de mase.

Pentru anumite fapte, cele mai grave din punct de vedere al pericolului social, ori cele mai sensibil de explicat şi judecat, multe ţări europene cheamă juraţii să decidă. Exemplul Franţei este interesant: ministrul de interne francez propune ca faptele de violenţă îndreptate împotriva poliţiştilor, pompierilor, jandarmilor să fie judecate de juraţi.

Există aici o voalată recunoaştere a semieşecului unor politici tradiţionale în rezolvarea conflictelor interumane în "criza periferiilor urbane", dar şi o nevoie reală de a invita poporul să se pronunţe în cauze care au impact major asupra poporului.

Justiţia românească trece printr-o criză de încredere populară. Curtea cu juri ar putea fi o soluţie a acestei crize.