Parliamentary debates

Doamna Lia Ardelean:

Declaraţie politică intitulată "Copiii emigranţilor, orfanii de tip nou ai României".

Presa internaţională deplânge situaţia sutelor de mii de copii din România, rămaşi singuri după ce părinţii i-au părăsit pentru a munci în Occident. Mass-media îi numeşte pe aceşti copii părăsiţi "orfanii emigraţiei", sintagmă care reliefează situaţia din ce în ce mai dramatică în care se află odraslele post-decembriste ale românilor. Statisticile, mai mult sau mai puţin oficiale, arată că peste 2,5 milioane de români au plecat la lucru în statele europene, în special Italia şi Spania, dar şi în Marea Britanie şi Irlanda. Faptul că emigranţii români trimit familiilor din ţară mai mult de cinci miliarde de euro pe an, respectiv 4% din venitul naţional al României, nu-i "încălzeşte" absolut deloc pe copiii rămaşi fără părinţii plecaţi, practic lăsaţi de izbelişte, cu toată dragostea şi afecţiunea bunicilor, mătuşilor sau altor rude care-i au în grijă.

Studiile recente au scos la iveală că copiii cu părinţi plecaţi în străinătate sunt mult mai nefericiţi decât cei cu părinţii aflaţi în ţară. Majoritatea copiilor care au ambii părinţi plecaţi în străinătate se simt singuri (36%), neiubiţi (22 %), neglijaţi (16 %), diferiţi de alţi copii (34 %), sau pur şi simplu nu ştiu ce se aşteptă de la ei (22 %), în condiţiile în care copiii provenind dintr-o familie normală au mult mai rar probleme de acest fel - cu până la 16 % mai puţini se plâng de aceleaşi nelinişti. De asemenea, se constată o mare diferenţă în ceea ce priveşte rezultatele şcolare ale copiilor supravegheaţi, faţă de cei care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Totodată, plecarea unuia dintre părinţi, în special a mamei, nu duce doar la ruperea relaţiei cu copilul, dar şi la o deteriorare a relaţiei dintre cei doi părinţi, care poate culmina cu divorţul. Dramatic este faptul că plecarea temporară în străinătate a mamei poate să se transforme într-o abandonare definitivă a familiei şi copiilor rămaşi în ţară.

Mai mult, drama sutelor de mii de copii din România care au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate se sfârşeşte nu de puţine ori fatal. Cu toate că oamenii pleacă din ţară cu gândul la copii, aceştia devin, de fapt, primele victime ale fenomenului. Departe de familie, lipsiţi de dragostea şi îngrijirea părinţilor, ei suferă cumplit, mulţi dintre ei nu suportă acest statut şi aleg fatalmente să se sinucidă.

Această tristeţe a copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate am constatat-o şi pe viu, nu este vorba doar de statistică. În cadrul unei vizite la o şcoală din judeţul Arad, atunci când am întrebat elevii dacă au părinţi plecaţi în străinătate, aproape jumătate dintre ei au răspuns afirmativ, s-au întristat, iar câţiva chiar au izbucnit în lacrimi. Consider că părinţii care totuşi doresc să plece din ţară trebuie să se gândească mult mai atent la soarta copiilor rămaşi acasă, şi, de asemenea, se impune ca statul român să găsească o strategie optimă pentru a alina suferinţele acestor "orfani" fără voie.